În ultima vreme, peste tot, absolut peste tot, întâlnesc o expresie. E la modă aşa cum erau blugii Piramide în anii ’90, sau saharienele, că tot e iarnă şi suntem hipsteri iubitori de fashion-ul de început de democraţie. Chiar m-am surprins neplăcut de câteva ori folosind-o.
"Am înţeles că". Asta e expresia care mă bântuie. Că sunt la piaţă şi aflu că "ne mai pun ăştia de la administraţie nişte taxe", că vorbesc cu mama şi îmi spune cum va fi vremea mâine la prânz, cu copilul de nici opt ani care mă informează că pasta de dinţi e plină de chimicale şi coloranţi, sau cu tata care îmi aduce noutatea că Rapidu’ a mai luat doi jucători, toţi folosesc la început aceeaşi expresie – am înţeles că. După care urmează ştirea.
În ultima vreme, şi observă şi tu expresia la interlocutorii tăi, o să-mi dai dreptate, ştirea e asimilată de receptor astfel încât în discuţie intervine „am înţeles că”. Nu, oamenii nu mai folosesc „am auzit/văzut/citit la radio/tv/ziare (mai spre imposibil) că”. În mentalul individual, sper totuşi că nu şi colectiv, ştirea nu mai are valoare de adevăr, aşa cum impun verbele menţionate mai sus. Viaţa îşi urmează cursul firesc, oamenii continuă să asculte cu urechile lor, să vadă şi să citească, evident, cu ochii lor, dar cu toate astea nu mai au încredere în proprii receptori. Sau poate în emiţători?
Cuvântul e liber, îl are toată lumea, şi circulă peste tot, poate prea mult. În ultimii 25 de ani, l-am folosit toţi prea mult (da, timpul maxim care a trecut de la revoluţie acceptat de creierul meu este de 25 de ani). Ştirile s-au transformat în mintea oamenilor, în aceşti ani, de la informaţiile citite şi asimilate pe nerăsuflate din cele spre o duzină de cotidiane (da, cotidiane, nu cotidiene) în zvonuri cu aromă de bârfă. Pentru că ştirea e împachetată cu blugi Piramide şi sahariană, să pară cool şi să atragă cât mai multe priviri. Cred ca oamenii nu mai au încredere în ştire, pentru că ei vor de fapt informaţia goală. Pe om, că să nu folosesc foarte omenescul cetăţean, nu-l păcăleşti la infinit. Îl atragi o dată, de două, de nouă ori cu "vezi aici", dar a zecea oară ştirea ta va fi redistribuită în piaţă, la propriu şi la figurat, cu "am înţeles că".
"Apropo, am înţeles că a apărut o nouă agenţie de presă", mă abordează ieri un cunoscut. Ai înţeles bine, zic, cred că în scurt timp te vei convinge.
"Am înţeles că". Asta e expresia care mă bântuie. Că sunt la piaţă şi aflu că "ne mai pun ăştia de la administraţie nişte taxe", că vorbesc cu mama şi îmi spune cum va fi vremea mâine la prânz, cu copilul de nici opt ani care mă informează că pasta de dinţi e plină de chimicale şi coloranţi, sau cu tata care îmi aduce noutatea că Rapidu’ a mai luat doi jucători, toţi folosesc la început aceeaşi expresie – am înţeles că. După care urmează ştirea.
În ultima vreme, şi observă şi tu expresia la interlocutorii tăi, o să-mi dai dreptate, ştirea e asimilată de receptor astfel încât în discuţie intervine „am înţeles că”. Nu, oamenii nu mai folosesc „am auzit/văzut/citit la radio/tv/ziare (mai spre imposibil) că”. În mentalul individual, sper totuşi că nu şi colectiv, ştirea nu mai are valoare de adevăr, aşa cum impun verbele menţionate mai sus. Viaţa îşi urmează cursul firesc, oamenii continuă să asculte cu urechile lor, să vadă şi să citească, evident, cu ochii lor, dar cu toate astea nu mai au încredere în proprii receptori. Sau poate în emiţători?
Cuvântul e liber, îl are toată lumea, şi circulă peste tot, poate prea mult. În ultimii 25 de ani, l-am folosit toţi prea mult (da, timpul maxim care a trecut de la revoluţie acceptat de creierul meu este de 25 de ani). Ştirile s-au transformat în mintea oamenilor, în aceşti ani, de la informaţiile citite şi asimilate pe nerăsuflate din cele spre o duzină de cotidiane (da, cotidiane, nu cotidiene) în zvonuri cu aromă de bârfă. Pentru că ştirea e împachetată cu blugi Piramide şi sahariană, să pară cool şi să atragă cât mai multe priviri. Cred ca oamenii nu mai au încredere în ştire, pentru că ei vor de fapt informaţia goală. Pe om, că să nu folosesc foarte omenescul cetăţean, nu-l păcăleşti la infinit. Îl atragi o dată, de două, de nouă ori cu "vezi aici", dar a zecea oară ştirea ta va fi redistribuită în piaţă, la propriu şi la figurat, cu "am înţeles că".
"Apropo, am înţeles că a apărut o nouă agenţie de presă", mă abordează ieri un cunoscut. Ai înţeles bine, zic, cred că în scurt timp te vei convinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu