Cum tunde o ţară



Într-o perioadă în care e trendy “să ne amintim de cei ce ne-au adus libertatea”, pentru că, nu-i aşa, eroii trăiesc în mintea colectivă doar câteva zile pe an, vă spun şi eu pe scurt istoria unui om. Un om care nu intră la capitolul eroi, numele lui nu e pomenit ca făcând parte din grupul celor care ne-au adus libertatea.Viaţa lui le astupă însă gura unora precum „marele” Lucian Boia, ocupat cu bişniţăreala istoriei şi care e convins că românii nu au cultura rezistenţei.
A fost coleg cu tata, am făcut câteva concedii împreună, la Eforie Nord  De loc era din comuna Chiojdeni, deci prima generaţie de bucureştean. A făcut şcoala de maiştri şi a lucrat ani buni la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. S-a însurat, a făcut un copil, un băiat. Trăia. Anii curgeau, dar după ‘85 a început să fie din ce în ce mai rău. Statul i-a dat totuşi o casă, un apartament, aşa cum se dădeau oamenilor muncii.
Şi pentru mine e greu să-mi aduc aminte cum se trăia atunci, îmi închipui cum e pentru cei care nu au prins vremurile alea. Gasiţi voi pe net, dacă vă interesează. Eu ţin minte, că de prin 1988-1989, simţeam că nu se mai poate. Toată lumea îl înjura pe Ceauşescu şi totuşi nimic nu se schimba. Toată lumea ajunsese cu cuţitul la os. Vremuri groaznice. Eh, în vremea aia, în 1988 mai exact, un ziarist de la România Liberă îi spune că pune la cale să tipărească un ziar clandestin şi că are nevoie de un om care să-i scoată literele din tipografie şi să culeagă textele. Ca să fiu înţeles, în vremurile alea, făceai ani grei de puşcărie pentru o găinărie măruntă. Să te implici în aşa ceva, era sinonim cu  sinuciderea. Şi totuşi în mintea lui a scăpărat ceva, se mişca ceva. Îţi dai seama, după zeci de ani, în care făceai aceleaşi lucruri, cu muncă în schimbul de noapte, pentru că ziarele se tipăreau în creierii nopţii să prindă trenurile pentru ţară, era ca şi cum ai învia. S-a băgat. I-o fi fost frică? Sigur i-a fost. Securiştii erau nişte câini. Mureai în mâinile lor.
Timp de mai multe luni a scos litere din tipografie. Cum? Păi, tipografii lucrau în mediul toxic, cu plumb şi primeau câte o sticlă de lapte pe zi. El arunca laptele, vopsea sticla pe dinăuntru cu alb, băga literele şi punea capacul. De unde să ştie securiştii de-i controlau pe toţi dimineaţa că el avea litere în sticla de lapte? Totul mergea ca uns. Erau 3 gazetari, un tipograf, un inginer. S-au gândit inclusiv la modalitatea de distribuţie a ziarului care avea să se numească simplu „România”.
La începutul lui 1989 i-a arestat pe toţi. Au urmat luni de anchetă, timp în care a fost schingiuit, băgat în covor şi bătut până nu mai ştia de el, pus la rotisor. Toate pentru a spune mai multe. Mai multe nu avea însã ce să spună. Îi prinseseră pe toţi, i-a turnat, cică, un doctor. I-au dat drumul, a cedat psihic, a fost internat la ospiciu. A primit domiciliu forţat în Brăila, împreună cu soţia şi copilul. A fost angajat la fabrica de excavatoare. Trebuie să fi fost dureros. Mai ales pe interior.
A venit revoluţia, nu îşi revenise. A fost în ai multe rânduri internat.Dar era bine, se simţea liber, avea poate impresia că şi el a contribuit. Statul, noua Românie, l-a recompensat. A fost trimis la Cupa Mondială din Italia, din 1990, să simtă pentru ce a pătimit. Şi a primit şi o casă în centru, pentru că nu mai avea nimic. De fapt, era un apartament într-o casă naţionalizată de către fosta Românie.
Peste câţiva ani l-am văzut, zâmbea, părea mai bine.
Într-o dimineaţă a plecat de acasă să se tundă, după cum i-a spus soţiei. A ajuns la staţia de metrou Aviatorilor, a coborât pe şine, fără să-l vadă cineva, a aşteptat să se apropie trenul şi a pus capul pe şină.
Nu mai avea nimic, meseria lui avea să moară în câţiva ani, casa cu care fusese recompensat îi fusese luată, aşa cum i s-au luat multe din cele pentru care îşi riscase viaţa şi la care vizase. Poate vizase chiar la o altă ţară.
„La calvarul detenţiei, la suferinţele inimaginabile s-au adăugat, ulterior, dezamăgirile de după 1989, când cel ce visase şi acţionase temerar pentru o nouă Românie se simte ignorat, aude corul denigratorilor şi priveşte uimit turma nesăţioasă a profitorilor post-re-voluţionari, a falşilor dizidenţi”, aşa l-a descris cineva pe Alexandru Chivoiu.

De ce aş vrea să fiu turc – 10 Kasim 9.05



Născut la Salonic în 1881, la Salonic, în Imperiul Otoman. Se spune că tatăl său, care a murit când Mustafa avea 7 ani, i-a agăţat deasupra leagănului sabia, proorocindu-i (da, e un termen creştin) o carieră militară. A urmat, împotriva voinţei mamei sale, liceul militar din Salonic, de unde s-a ales cu porecla Kemal (cel perfect în limba turcă) de la profesorul său de matematică. De atunci a fost numit Mustafa Kemal.
Mai târziu a urmat cursurile liceului militar din Istanbul, unde s-a implicat în publicarea unui ziar clandestin care critica pe sultan, iar apoi a devenit ofiţer al imperiului. S-a implicat în formarea unei socităţi secrete şi a unei mişcări naţionaliste, iar mai târziu a ajutat armata turcă să pună în aplicare metodele de inistrucţie germană. A luptat în cele două războaie balcanice şi în Primul Război Mondial, în timpul căruia a ajuns general şi a primit titlul de paşă. A pus umărul decisiv la păstrarea teritoriilor turceşti după pierderea războiului, a ajuns să proclame Republica Turcă, fiind primul preşedinte. Pe scurt - un erou turc, care a abolit califatul, a desfiinţat şcolile religioase, a înlocuit alfabetul arab cu cel latin, a reformat şi a contribuit decisiv la modernizarea statului turc.
A murit la ora 9.05 în data de 10 noiembrie 1938 ( opt pe care turcii l-au trimis un pic la culcare şi l-au transformat în ∞ ). Şi asta nu numai la nivel declarativ. Ce se întâmplă în Turcia după doar 76 de ani. Dar ce înseamnă 76 de ani din ∞ ?



“Există doi Mustafa Ataturk, unul sunt eu, cel care stă în faţa voastră şi care va muri când timpul său va sosi şi unul care este în voi, cei din fiecare colţ al ţării care luptaţi pentru aceleaşi idealuri, pe care le avem toţi şi pe care eu le-am rostit” - Mustafa Kemal Ataturk (ultimul nume - tatăl turcilor)
Aş vrea să fiu o zi turc, măcar două minute, să am în ce să cred.

13 motive de nesarbatorire

- Imi bag in steagul tarii tale daca iti aduci aminte ca esti roman doar o data (dezlegat, nu legat, poti sa-mi arati cate dexuri vrei)  pe an

- Sa mi-o daca iti scoti steagul la vedere gandindu-te doar ca e un alt prilej de a sarbatori ceva ce nici tu nu stii prea bine

- Ma pe steagul tau si-i dau si foc daca ti-l montezi la bmw ursulet si faci depasiri astfel incat imi pui mie viata in pericol. Tu, cu tot cu bemveu tau inmatriculat in Bulgaria (pt ca iti iubesti tara la fel de mult precum te iubeste si ea pe tine) te poti face terci de primul stalp

- Baga-ti-ai batul de la steag in, daca il fluturi fara sa stii cum se scrie “bagatiai

- Ti-as  da la cu tot cu steagul tau, daca pentru tine cuvantul Romania te duce cu gandul prima oara la mici, seminte, bere si manele

- Sa-ti dau la cu steagul tau cu tot, daca te declari mandru ca esti roman, dar ca om politic esti la putere de ani buni si te pe tot ce inseamna romanism

- Manca-mi-ai daca iti pui steagul in geamul balonului, ca poate vin aia cu reclama sa-ti dea o cutie de margarina

-  Sa-mi steagul daca incepi fraze in felul asta „noi, romanii”, ”noi, oltenii”, ”noi, moldovenii”, dar mai ales ”noi, ardelenii”. Cunoastem, la voi, in Ardeal, totul e altfel ma, totul merge ca pe roate, toti sunteti niste deosebiti, pe toate mamele voastre le cheama chivuta si produc branzica proaspata cu perle  

-  Sa-ti iau tot neamul in daca tu crezi ca esti suporter si vii la stadion cu steagul, doar la meciul cu Ungaria, sa strigi: afara, afara, cu ungurii din tara

-  Fi-ti-ar steagul al daca tu esti esti convins ca eu sunt mai putin patriot decat tine, sau deloc, doar pentru ca stau mai prost la capitolul asta cu patrioteala ( de la RIB citire)

 - Muri-ti-ar la daca esti editor de stiri si-i pui pe trepadusi sa faca stiri stupide, luand in deradere si batjocura simbolurile nationale

-  Sa te daca tu crezi ca toata Romania e pe net ca tine, sau pe facebook, la caldura, cu matul plin, mirosind a parfum, “rasfatandu-te” cu cafea de la Starbucks  

- Arza-te-ar daca nu incerci macar sa fii om mai intai si abia apoi roman,  oltean, banatean, bucovinean, sau ce vrei tu

Cel mai bun prieten al omului

Un copil, bine, recunosc, al meu, intr-o seara cand a venit vorba de internet a avut o iesire cel putin bizara si ironica:
"Mda, stim, netul, cel mai bun prieten al omulu..."
Nedumerit si cu o senzatie de parca un ciocan tocmai ma izbise in moalele capului (secera era la locul ei) incerc sa aflu mai multe si intreb - Ce vrei ma sa zici?
- Pai da, ma, netul a ajuns cel mai bun prieten al omului, vrei sa-ti cumperi ceva, te uiti pe net, cauti pe cineva, te uiti pe net, te imbolnavesti, te uiti pe net. Si cred ca mai rau iti faci. Ca doar medicii iti pot spune ceva despre boala ta, nu netul, ma.
- Bine ma, o sa o scriu, nu de alta dar mi-a placut si sigur o uit (asta am zis doar in mintea mea).

astept o succesiune la tron

sunt sigur ca un chior rade si bea uischi batran fix acum. fraiere, de data asta nu m-ai mai facut. m-ai facut de 3 ori. mult prea mult. am stat acasa si acum ma bucur. ma bucur ca nu mai am acea inversunare, acea nedreptate ce simteam ca ma apasa pe creier. ma bucur ca am fost destept si am anticipat ceea ce se va intampla, desi sa-l bati pe santa klaus asta aveai nevoie de unu' cu juma din mintea lui vanghelie. de aia zic doar atat, domnul ponta, demisia, dom'le, daca ai auzit cumva vreodata de onoare si daca acest cuvant mai inseamna ceva in zilele astea de cacat. te duci dumneata frumos la prietenii matale din trupa haiq, pe care mi-i bagai mie pe gat, la bona filipineza a copiilor, te duci la copii tai care pot invata de pe tableta si cugeti daca in tara asta sunt cumva alti copii care nu stiu ce dracu e aia hartie igienica, nu tableta, ii ceri iertare in genunchi lu domnu iliescu (cel mai bun om de stat roman, de la cuza incoace, si stiu foarte bine ce spun, ia si rumega si tu) si spui asa "va rog sa ma iertati, am fost un dobitoc", te duci apoi la chioru tau cu care ai coabitat dupa ce io am dat votu, al fel ca alti sapte mil juma, ca trebe demis, si-i faci ce crezi tu. cum ma? tu ai fost premier, ai reinventat coliva, i-ai dat aroma electorala si in conditiile astea te bate unu care nu e ortodox? ba, incapabilule, ai avut tot sa castigi, si pe tine te-a batut unu cu o caciula rosie in cap calare pe ren? am prevazut asta, sunt oameni vii care o pot confirma.

am stat acasa pentru ca n-am avut cu cine ma, desi o spun tuturor, in gura mare ca socialismul este un sistem mai bun, si o dau ca exemplu doar pe flora tristan, nu pe marx. am votat iliescu, am votat nastase, am votat geoana, din convingerea ca socialiasmul este calea cea buna, desi romania se afla demult pe o cale pierduta. basescu nu am votat pentru ca mi s-a parut foarte, foarte vulgar in tot ceea ce inseamna, desi el a fost primul care a intrat in internationala socialista. nu crezi? verifica! PD-ul lui basescu a fost primul partid din ro intrat in internationala socialista, iar botanistii bun botul la behaiala lui cu dreapta. cretinii de striga d-alea  "jos comunismu" nu vor fi bagati in seama de mine pentru ca sunt ignoranti. prefera sa traiasca gandind cu un singur creier, ala de feisbuc. ma, nu inteleg o chestie, de ce oamenii care au facut un credit la un telefon sau un laptop sau sau tableta, considera ca asta e supremul nivelului lor si feisbucu si jocurile cu bile ii opreste sa vada ce se intampla cu adevarat sub nasul lor?

sa ne intelegem, n-am nimic cu asta, neamtu asta, desi de acum 2-3 ani, cand PSD (atentie PSD) l-a propus premier si basescu s-a pus contra, eram convins ca ca va deveni corupt sau io stiu cum, in scurt timp. din pacate traim intr-o tara in care mesia, da, da, mesia, daca ar veni el in carne si oase i s-ar gasi bube in cap in cel mult 2 luni. de ce nu am votat santa klaus? pai n-aveam cum. dupa 10 ani de presedintie venita din pd - pdl - ucl, draci baltati, nu aveam cum sa votez  tot cu blaga si videanu. daca domnul sef al lui rudolf ar fi candidat de unu singur, sau din partea unui partid socialist, sa-i zicem lamodul general, de stanga, avea votul meu. asa, cum dracu sa-l votez pe blaga si pe videanu ala cu bordurile si casa in care ii doresc sa simta caldura unui cavou?

ce astept? astept ce astept demult, si am mai scris-o si am mai zis-o. astept decizia curtii constitutionale, aia prin care mi-a umplut mie basescu gura acu cativa ani. sunt capabil de un ramasag, pe santa klaus nu-l prinde nici macar mos nicolae in postura asta. si astept dezamagirea celor care gandesc cu creierul lor destept si comun de feisbucari. si mai astept ceva, alegeri noi, si aia mica, eba, sa fie aleasa. ar fi frumoooooaaaaasa o succesiune la tron.

De toamna

Alergi. Toata ziua alergi. Te zbati. Pentru un trai mai bun. Viata trece in goana iar tu ramai cu speranta unui trai mai bun. Gandul asta te face sa alergi. Te duci la serviciu, nu dai in cap, pentru ca asa ai fost educat – trebuie sa muncesti, sa fii bun, cel mai bun daca se poate. Sa dai tot, sa lasi tot ce-ti place, pentru un salariu pe masura. Bun, prost, dracu stie ce-or mai fi si banii si mai ales masura lor… Te minti ca sunt o conventie.

 Acum fa un calcul simplu, cat la suta din ceea ce ti-ar placea pe lumea asta traiesti? Cand ai vazut ultima oara cum cad frunzele? Ok, e patetique. Scuza-ma! Cand ai putut sa stai o ora in cada sa citesti? Cand ai baut ultima oara un vin bun? Cand ai ascultat o juma de ora din muzica ce-ti place? Cand ai sunat-o ma ultima oara pe ma-ta mare? Ah, scuze. Atunci o persoana care odata iti era apropiata ? Cand ai ras ultima oara, nu la cinema-ul de la mall? Cand te-ai benoclat ca prostul ultima oara la minunatiile de vocale ce le poate scoate un sugar in metrou, desi are gura ocupata cu suzeta din care suge (sic!) cu pofta? Aaa, am inteles, n-ai timp. Dar, poate, ai bani.

Acum Bacovia (v-am spus ca e de toamna) da buzna pe usa: Intr-o zi, nu departe (indiferent ca ai fumat ori nu, ca ai baut sau nu, ca te-ai hranit sanatos sau nu, ca ai mers la sala sau nu), vei simti greutatea frunzelor patetice. Mda, nu le mai poti vedea, poate doar simti. Apa e din belsug, e umiditate mare, dar nu mai esti in cada din pacate, desi sentimentul e cam acelasi. Vin bun? Hmm, a stropit barbosul ala cu ceva intepator peste tine, dar mai degraba era o posirca. Muzica ce-ti place? A intrat cumva Doors in grila Trinitas? De sunat persoane dragi nu ai cum pentru simplul motiv ca ai mainile ocupate. Pe piept. Cand ai ras, nu mai conteaza, pe fata oricum ai un rictus continuu. Hai ca totusi ceva merge bine, simti ceva caldura! Sugarul simpatic, pe care nu l-ai vazut pentru ca erai prea ocupat cu mailul pe care il verificai pe telefonul mobil pe care ti-l dadusera de la serviciu tocmai pentru a munci si in afara orelor de program, a ajuns  mare acum. E un golan. Ii place sa bea si ghici ce. Mda, urineaza fix langa o cruce cu numele tau. Stiu. Oribil pentru tine, fantastic pentru el. Lui ii place sa-si traiasca viata, dupa cum spune. Asta pana cand ii va veni mintea la cap, va intra in randul lumii, si va fi nevoit sa alerge. Pentru un trai mai bun, evident. 



creieru lu feisbucu

unul dintre motivele pentru care nu folosesc reteaua de socializare (ce-mi mai place expresia asta...) amintita este indobitocirea la care te supune. acu' nu sariti toti, ca nu va fac dobitoci pe cei care aveti facebook. dar ce imi e dat sa vad ce vorbesc oamenii pe reteaua asta... doamne, doamne. am ipresia ca unora le sterge cineva cu buretele capacitatea de a gandi singuri si intra in aceasta secta cu un creier colectiv, ce se considera un fel de elita asa. fara sa isi dea seama ca sunt condusi de alti feisbucisti.
e o mare smecherie de ceva vreme sa fii fesbucist si sa-i iei la stanga pe politicieni. ma refer la aia care sunt impotriva lui basescu. (or fi si altii? sa-l ia pe base? habar n-am) il faci varza pe ponta pe feisbuc pentru orice (si merita, sa fim bine intelesi), il zgandari la orgoliul de nazist pe iohanis si tot asa. e tare, tare. in sange poti sai faci, filmulete haioase, poze trucate, ce mai, tot ce tine de tehnologie, ca tu esti un baiat destept, no? aaa, era sa uit, il faci in sange si pe antonescu ca doarme prea mult, pe varan ca e varan si pe aia de la antena 3 ca sunt impotriva lui basescu. de parca nu ai avea telecomanda in mana sa muti dracu led-ul tau de feisbucist destept pe alt canal.
acu' ia fii atent ce anticipez eu ca vei primi peste cateva luni:
-  iohanis va fi rezolvat de ani si iese din cursa pentru prezidentiale
-  ponta va fi rezolvat pe partea aia cu ofiterul descoperit si iese si el

macar acu' lasa dracu feisbucu si gandeste un pic, ce variante ai? hai ma, nu cauta pe reteaua de socializare, gandeste cu creieru tau. asa-i, pe aia o s-o ai!!! si iti urez in viitor sa o ai si pe versiunea ei bruneta, fata de sforar. o speranta mai am, daca se va intampla asa, aia multi de n-au feisbuc sa aiba mintea cea de pe urma si sa voteze majoritar cu vadim. pacat ca e gigi la prizon, ca era fix ceea ce meritam

Serbare de copii isteţi, cu mămici şi tătici isteţi, bunici, bunicuţe şi neamuri aşijderea

Fugi de la serviciu, într-un suflet, să prinzi serbarea de final de an a copilului aflat la ultima treapta a grădiniţei, în "grupa copiilor isteţi". De ce te-oi grăbi, nici tu nu ştii. Experienţa te-a făcut să ştii că niciodată nu începe la ora anunţată. Eh, nu-i nimic, dă-i bice, alergi după metrou, căldură cu draci, transipraţie maximă: “Bă, când dracu or începe românii să se spele?”. Cele treizeci de grade de afară de la ora 5 juma ţi se par o desfătare în comparaţie cu neclăiala din metrou.
Dă-i galop, dă-i, dă-i. La fix, hai mă că şi antrenamentul din parc are rolul lui... Deschizi uşa la grădiniţă şi simţi că cineva îţi pune mâna la gură. Stai frate că n-am făcut nimic! “30 de grade, 50 de grade, 70 de grade”, căcatul ăla de melodie stupidă îţi intră-n creier fără să vrei. O atmosferă de saună cu mirosuri acre de transpiraţie, amestecate cu ceva parfumuri, unele dulci de-ţi vine să verşi. Sala, de fapt holul mare al grădiniţei, ticsită. Peste 100 de mămici de copii isteţi, tătici de copii isteţi, bunici de copii isteţi, bunicuţe de copii isteţi şi alte neamuri de copii isteţi sunt ciorchine în jurul unui ring de câţiva metri pătraţi, în care se găseaua deja copiii isteţi transpiraţi. Cool beibi, Japaaaann, cum ar zice Le fiureru.
Stai mai în spate, de fapt, n-ai altă opţiune. O babă cu părul creţ, genul Apaca ’80, e cu mâinile pe sus cu un aparat foto pregătit să aducă la cunoştinţă eternităţii măreţele acte de cultură. Păi cultură bă, nu joacă, doar n-om pune mâna toţi pe revolver când auzim de cultură.
Ce dreac mă? Ce pute aşa? Mă, oi fi uitat să-mi dau cu alaun dimineaţă? Deschizi nările şi încerci să-ţi concentrezi mirosul către glandele sudoripare ale propriile subtuori fără să ridici mâinile. Mă, parcă n-ar fi de la mine. În plus, ce dracu, miroase a ceapă, a usturoi, greu, ieşite prin piele.
Baba cu pieptănătură afro pleacă din faţa ta şi îi zice unui uncheş din spate să-i ia locul privilegiat. Pfoaaaaaa, uncheşul pute. Las-o dracu mă tataie, în halul ăsta, ai mâncat cinci funii de usturoi? Apă? N-ai auzit de apă? Sau ţii partea copiilor nevoiaşi din Africa? Pleci scârbit spre alte zări (a se citi colţuri).
Gata, hai că începe! O mămică de copil isteţ e călare la propriu pe un scăunel de copii şi vrea să prindă şi ea pe peliculă ( evident că nu avea peliculă dar îmi place cacofonia asta) interpretarea micuţilor. E toată fleaşcă de transipraţie poate şi din cauza aparatului foto pe care îl mânuieşte cu grosolănie.
Kinderii sunt toţi prinţi, prinţese, greuceni, zâni, mă rog, sunt îmbrăcaţi corespunzător cât să transpire mai mult. Care sâsâit, care limbut, care se codea de bliţurile gadgeturilor, care repezit, care moşcăit. Copii mă, mişto. Ce treabă au în afara serbării? Fiecare spune poezia, cântă toţi în cor, d’astea.
Un copil mai timid spune şi el poezia. De unde, nu se aude nimic. Auzim un telefon ţârâind în draci apoi un moş surd ţipând: Da, da, sunt la serbare, Vino şi tu aici că ţi-am păstrat loc. 
Pfoa, gata îl văd. E Omul cu O mare. E Omul care îţi face ziua dacă îl vezi la o serbare. Copii nici nu mai contează. Pur şi simplu stai şi te benoclezi la el. E înalt, aproape 1,90, ochelari de vedere dreptunghiulari, freză cu cărare pe mijloc, dinţia care nu încap în gură, cămaşa vişinie, sacou de velur, pantaloni de velur şi... şi... şi.... Da mă, are o brăţară groasă de argint teşită. Ce e aşa special la Om? Păi Omul e oan men şou. El dnasează în acelaşi timp cu copii, dă din mâini ca şi cum ar fi la disco în 87 pe Ring la Costineşti. Aşa, dă-i, îndoaie coatele, se mişcă, îşi flutură şi părul, aplaudă pe ritmul muzicii. Ochii sunt aţintiţi tot timpul către copchilul din dotare. El vrea să fie un exemplu pentru copil, dar copilul nici nu-l vede, pentru că Omul e prea în spate. Bă, mi-am dat seama că omul cunoştea tot repertoriul serbării copiilor. Poezia propriului copil, tot, tot tot.
Ce e cu adevărat şocant, că Omul nu vede şi nu aude nimic în preajma lui când e pătruns de această transă. El are o menire – trăieşte toate emoţiile alături de copilul lui. Ce drăguuuţţţţ! Un aşa exemplu de părinte mai rar! Sunt convins că la prima băgare a copilului ajuns ulterior adult, tacsu va fi întâmplător prin preajmă să-i dea o mână de ajutor.
Profesorul de dans apare şi el în scenă să arate părinţilor, buncilor şi neamurilor de copii isteţi pe ce au plătit câte 5 lei per şedinţă de două ori pe săptămână. Bă, e ceva nelalocul lui. Ce dreac mă, e gay? Copilul meu a avut un profesor de dans gay? Te linişteşti când vezi că proful de dans ia în braţe un brotac de un an şi ceva care urlă ca muşcat de viperă şi încearcă să-l liniştească. Era ta-su mă! Ha, ha, acu îmi dau seama că era îmbrăcat şi în negru. Deci nu era gay, cred că e doar bi, mişcările alea erau prea suspecte.
Profesorul de dans dansează (normal, că doar nu colorează că atunci era de desen) cu copii pe Macarena. Asta e, tătică! Copii sunt simpatici, cum mişcă ei curişoarele (ce termen imbecil). 
Pfuuu, râsul îţi dă pe nas – Omul ştie şi Macarena mă! Bolboroseşte şi versurile alea neintelgibile probabil şi pentru spanioli. Bă eşti nebun, ia uite cum se unduieşte! Mama meeeeaaaa.
Mă, dar Omul nu e singurul măcinat de Macarena. Pe ring apar şi câteva mămicuţe de copii isteţi. Ia uită-te-te-te-te!!! O continua bi-ul ăsta cu Dansul pinguinului? Îl bat, să mor io dacă nu îl bat, dacă i-a învăţat dansul pinguinului!
O mămică care dă şi ea din buci uşurel trage cu ochiul la notiţele tale. Oha, nu înţelege nimic, îţi vine să-i întinzi carnetul – “Ia cucoană, dacă înţelegi poţi descifra toate tainele Terrei”.
Un tătic de copil isteţ vrea să-şi pozeze odrasla cum dansează. Se uită pe ecran să vadă ce a imortalizat. Stupoare, a imortalizat un cur de balenă eşuată cât tot LCD-ul aparatului. Aaa, stai mă, că e nevastă-sa, deci ăsta voia să-şi imortalizeze caşalotul, nu copilul. Ce prost sunt!
Mamă, moşul ăla a umplut toată sala de miros de transpiraţie, e de neimaginat.
Pe scenă apar două toante, care se prostesc că ele, vezi Doamne, ar fi nişte zâne, dar par nişte centuriste. Şi grase şi urâte. Una se mai apucă să şi danseze cu mâinile pe sus şi era neepilată de câteva zile, ştii modelul barbă nerasă de 3 zile. Era ceva cu ciocolata. Una zice că are mai mult lapte. Pare un scenariu de film porno făcut la sărăcie. Văcuţele Milka declară petrecerea în toi, şi pornesc o maşinărie de făcut ciocolată lichidă. Pfuuu, Japan tată! Apoi o dau pe Dansul ciocolatei. Petecerea continuă cu cele două matracuci pe post de enterteinăriţe cu melodia „Cui i-e frică de Bau Bau?”. În niciul caz Omului meu. Omul meu  e acum printre copii, dă din mâini, gesticulează, dansează, fredonează melodia cu Bau-Bau. E ca un copil mare. Petrecerea pare făcută pentru el. Sigur are un retard, nu e posibil aşa ceva.
Copii sunt serviţi cu câte o farfurie cu ciocolată lichidă – Omul ţipă la al lui, să aibă grijă să nu se păteze. Petrecerea continuă, copilul lui nu mai vrea ciocolată, o mănâncă Omul. E pe ringul de dans cu o farfurie cu ciocolată în mână şi dă din fund. Din difuzoare se aude „încă o dată, s-o facem lată”, o altă labă. Omul e în plină desfăşurare, e Elvis şi Bănică Junior la un loc.
Toţi copii sunt cu farfuriile de ciocolată în mâini, unii au şi terminat, a ta e ultima la coadă. Off, ce copil timid! Ce m-oi face cu el?
Asta e, mă! Meniaito, petrecere nici nu avea cu ce să se încheie mai bine. Câteva mămici de copii isteţi o ard pe Meniaito, Omul e la locul lui, dar bomboana pe colivă vine de unde nu te aştepţi. Femeia de serviciu, cu o pungă de gunoi în mână, strânsă totuşi la gură, dansează şi ea Meniaito şi vrea să-l coopteze şi pe paznic „Haideţi şi dumneavoastră”.

La şcoală vom întâlni oare elevi isteţi cu mămici de elevi isteţi, tătici de elevi isteţi, bunici de elevi isteţi, bunicuţe de elevi isteţi, neamuri de elevi isteţi?

"Acestei servituţi a spiritului sau a imaginaţiei oamenilor îi prefer de departe starea de sclavie reală"

"Mă îndoiesc că toată filozofia lumii va reuşi să desfiinţeze sclavia, cel mult îi va schimba numele. Pot să-mi închipui forme de servitute mai rele decât ale noastre pentru că sunt mai înşelătoare: fie că s-ar reuşi transformarea oamenilor în maşini stupide şi mulţumite care se cred libere în vreme ce sunt aservite, fie că li s-ar dezvolta, eliminând răgazurile şi plăcerile omeneşti, o poftă de lucru tot atât de furioasă ca pasiunea pentru război la neamurile barbare. Acestei servituţi a spiritului sau a imaginaţiei oamenilor îi prefer de departe starea de sclavie reală".

Să-ţi zică unul în urmă cu aproape 2000 de ani ce ţi se întâmplă ţie azi mi se pare ireal. Adică... cum? De unde ştia el Hadrian, împărat al Romei (nu al Rromei, nu te lăsa înşelat de H), că oamenii vor deveni maşini stupide şi mulţumite care se cred libere în vreme ce sunt aservite? Ce altceva suntem dacă Hadrian nu avea dreptate? Cine gândeşte că e cu adevărat liber în afara tâmpiţilor de o zbenguie toată ziua cu drepturile omului, cu libertăţile, cu UE, cu NATO, cu draci bălţaţi?
De unde ştia el Hadrian că vom ajunge în stadiul în care ni se vor elimina răgazurile şi plăcerile omeneşti şi în acelaşi timp vom deveni balaurii cu şapte capete cababili (e adevarat doar unii dintre noi) să murim muncind?
În aceste condiţii, cu ochii deschişi de unul care a trăit acum două milenii, nu e corect să-ţi asumi măcar sub formă de întrebare concluzia lui - "Acestei servituţi a spiritului sau a imaginaţiei oamenilor îi prefer de departe starea de sclavie reală"?

Aşa gândea un om liber. Şi cum altfel putea fi Hadrian, unul dintre cei cinci mari împăraţi ai Romei, care a plâns în hohote în faţa armatei lui atunci când Antinous a murit? Cine a fost Antinous? Mai gugăleşte şi tu, dă-o dracu de muncă, nu citişi că ai devenit un robot?

Nou laborator de coprologie, chiar la Casa Fotbalului

Da, ştiu se va ridica din nou un prieten de-al meau, Der F, să zică, "bă cronicare ai o înclinaţie către subiecte scabroase ce n-am văzut". Dar acum chiar nu aveam cu să trec peste. E o chestiune cât se poate de serioasă.
Să intrăm în subiect, de pe 5 martie, la o zi de la marea revoluţie din fotbalul românesc, de când "justiţia şi-a spus în sfârşit cuvântul, făcând dreptate" (nu intru în amănunte că cine ştie ce dobitoc citeşte şi nu vreau să mă enervez, totuşi a nu se înţelege că l-aş fi considerat pe Popescu îndreptăţit să conducă FRF, gata închid paranteza că nu are a face cu subiectul), avem o altă conducere a fotbalului românesc. Un tânăr, Răzvan Burleanu, conduce în mod "sustenabil" fotbalul, de parcă ar vrea să construiască arene cu sisteme de nocturnă folosindu-se de energie care să nu afecteze reursele generaţiilor viitoare. Dacă nu mă credeţi, gugăliţi termenul, o să vedeţi că se referă la ecologie, e noua găselniţă a unor constipaţi, după celebrul "locaţie".
Aşa, că mă îndepărtez, ce e cu laboratorul de coprologie? Păi tot arzând-o în mod "sustenabil" şi comunicând aşişderea, că comunicarea e căcare în patru acte, uite ce ieşi la lumină pe site-ul oficial al FRF:
Adică cum, adică care ar fi nevoile? Adică aştia noi de la federaţie de o ard "sustenabil" îşi fac nevoile şi apoi le analizează în cadrul unor întâlniri? Bă, asta îmi sună a Grig Bivolaru. Sau, stai mă că m-am prins care e legătura dintre coprologie şi sustenabilitate: Mamaie avea o vacă pe nume Marcela, că o fătase mă-sa (şi nu o născuse cum ar spune constipaţii) într-o zi de marţi. Cum Marcela producea pe lângă lapte, brânză, ouă, lână şi alte asemenea trebuincioase omului, şi multă balegă, mamaie, ca toţi ţăranii de altfel, practica agricultură la modul sustenabil. Avea grijă să nu distrugă solul cu îngrăşăminte chimice, pentru că "Moldova nu-i a mea, ci a generaţiilor viitoare, mai puţin a moldoveanului ăla de Burleanu" (parcă aşa zise Ştefan, nu? despre care mi-am dat seama că e primul român probabil care o ardea sustenabil). Adică, lăsa 2-3-4 ani "nevoile" vacii să se "matureze", atfel încât procesul de îngrăşare a solului să fie cât mai bine optimizat.
Ia ziceţi, am stofă de preşedinte FRF?

Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...