avantaje

-singurul avatanj al zăpezii în bucureşti, îi exclud de aici pe copii, este că vezi căcaţii, pişaţii şi mucii pe care îi iei zilnic pe tălpi.

- prima dată când am văzut nişte cioare ieşite la dat zăpada, în staţie la Tineretului, ca să-şi pună mese de plastic să vândă chinezisme din complexul europa

- deputatul Daniel Buda, da Buda, verişor cu bideu şi fratele lu' hazna, crede că nominalizarea lui Boc ca premier este o "garanţie a continuării reformelor statului în România". Buda, ah îl iubesc pe ăsta şi pe neamul lui de căcănari, e convins că "Boc va duce această corabie care este România peste apele învolburate ale recesiunii economice". e pe bune

Бурлак

dă-i play

Rebroff - Burlaks
Asculta mai multe audio Muzica

aşa. ascultă acu'. melodia asta nu are treabă cu bolşevismul aşa cum ai crede. nu e nici măcar vorba de marinari, chiar dacă titlul în engleză e "the song of the volga boatmen". existau nişte oameni în rusia ţaristă, edecari, sau burlak, sau Бурлак, care trăgeau de nişte parâme să aducă aproape vasele aproape de ţărm. cum ar fi să te scoli dimineaţa şi să tragi toată ziua. să tragi şi atât. despre ei e vorba în acest cântec popular rusesc inspirat, auzi "inspirat" !!!, de o pictură. asta:


de parcă eu m-aş uita aşa la gioconda şi aş deveni deodată ceaikovski. cum aşa? aşa. melodia a fost preluată şi promovată intens de un capitalist, Glenn Miller, care nu „dădea cu saxu peste tine”, cum se exprimă vecinu’, ci cu trombonu’. dădea cu trombonu' peste tine.

nu s-a terminat cântecul, aşa-i? mai e. de ceva vreme mă gândesc la pula lui terente. e,na, n-o şti... o ştii bine. aşa, mă gândesc că până şi acest simbol naţional s-a dus dracu’. a plesnit în formol din pricină de incompetenţă, ca un crenvurst prea fiert. nu ştiu de ce, tot de atâta vreme românia îmi stă în gât. o fi prea mare şi nu mă mai încape?

Èj, uhnem!

Èj, uhnem!

Eŝë razik, eŝë da raz!

Èj, uhnem!

Èj, uhnem!


data morţii (mă-tii)

bă, de ceva timp, oriunde o zbengui pe net, dau de data morţii. caluculează-ţi data morţii! verifică cât timp mai ai? bă eşti prost? dar morţii mă-tii ce are?

Domnu' Băse şi-o bagă, domnu' Băse şi-o bagăăă

Am avut o revelaţie, Băsescu e ca Doamna Ghionea - după ce au comis-o, neagă evidenţa.




Moaaa, nu apuc să văd rolurile schimbate? Domnu' Băse şi-o bagă, domnu' Băse şi-o bagăăă
Într-o dimineaţă, pe când înghiţeam prima gură de cafea cu ochii în televizor, avusei o revelaţie. Iaurtul ăla activia cu bifidus esensis, de-ţi curăţă maţele, e totuna cu mister muscolo, de-ţi desfundă ţevile. Deci, beţi mister muscolo!

Am citit pe budă un interviu cu Monica Belucci, ăăă Monica Columbeanu, ăăă Monica Bârlădeanu într-o revistă de glossy. Hai că v-am avut cu asta. Nu vă aşteptaţi să fiu aşa dăştept. Aşa, şi vorbea Monica de filmul Francesca. Seara l-am urmărit la Nasu pe regizorul filmului, amantul actriţei şi nu în ultimul rând băiatul lui G.C. Păunescu. Era lăudat de un mare regizor, nu mai ştiu Cristi Puiu parcă. Cum dracu să fii mare regizor şi să te cheme Puiu şi să nu fii nici băiatul lui Cocoş, dar să-l lauzi pe băiatu’ lu’ Păunescu. Mă gandeam că regizorul ăsta al Francescăi dacă îşi punea ochelari putea fi chiar Woody Allen. Dar ce vorbesc eu, dacă o lasă pe Monica şi îl apucă pe ăla cu pana lui sau puii lui de la acasă teve, ar putea deveni chiar Almodovar.

Dacă o cheamă Lady Gaga, e o gâscă? Dar dacă are cocoşel, aşa cum se spunea, ce e?
hai, gata. muri. acu' repede ştiri. care dă mai repede. hai, biografie. hai, reacţii. hai, unde îl îngroapă? cum, nu vrea să se exprime şi oana zăvoranu? hai, băgaţi pe post toate melodiile de inimă albastră pe care le-a cântat. ia uite, a cântat şi despre moarte. ia vedeţi mă, a cântat-o şi pe aia cu deschide gropare mormântu'? hai, hai că intră în direct nelu ploieşteanu'. hai, manelizaţi moartea! repede, până nu se răceşte. ţară săracă, mese puţine

România reală, România profundă, România valorilor

De România mă doare-n cur. Facă-se borş. Şi dacă te simţi ofensat, mă doare la fel de tare. Cărează-te de acilea! Am ajuns să mi-l doresc pe Gigi preşedinte şi pe Vadim prim ministru. Nici invers n-ar fi rău. Şi la conducere să fie şi Bahmuţeanca şi poponaru’ ăla de prezintă poveştirile pe acasă tv şi piticu porno şi baba porno şi sexi-lăutaru’ şi Ogică şi pizdică. Să mori tu că eşti convins că ar fi mai rău decât acu’? Ăştia se chinuie ca proştii să-l pună pe Klaus Iohannis premier pe ideea că nimeni nu face maşini ca nemţii. Pariu că dacă l-or pune pe ăsta, în 2 luni aflăm că a încercat să fure Transilvania să o ducă la el acasă în Ardeal şi că atunci când era tânăr a vrut să o violeze în gură pe Angela Merkel în timp ce Herta Muller, aia de e soră cu Hertha Berlin, filma scena ca să o dea seara la DDD, unde urma să fie invitat Ogică? Aci, şi Regina Angliei ar fi o ştoarfă.

De aia jeomanfişismu atinse la mine cote maxime. De aia, de luni bune nu mai vreau să citesc decât ziare de scandal. Toate. Şi până la ultima şi cea mai penală bârfă. Crede-mă, tu ăla care nu te apleci atât de mult încât să citeşti pornării, că România e aceeaşi. Şi dacă te uiţi la ea din faţă, şi dacă te uiţi din dos, e la fel de căcăcioasă.

Cu oamenii, ăia de pe stradă, am încercat mereu să nu am nimic. Adică să convieţuim pur şi simplu. Eu să-i suport cu toate mirosurile lor de nespălaţi şi toate celelalte şi ei să-mi accepte durerea în cur. Relaţia asta e pierdută însă. Şi culmea, toată lumea îmi reproşează numai mie că-s nervos şi că-s nebun.

Să vă zic. Săptămâna trecută, când ieşeam de la carfuru’ de la Urinii am luat-o prin parcarea aia de pute a ţeavă de eşapament şi să cobor pe scările alea unde pute a pişat. Unu dă cu spatele să iasă de unde era parcat, beneficiind de bunăvoinţa altuia care urmărea locul cu pricina. Alţi doi şofericioşi din spate, doi mă, doi, care au stat 10, sau poate 15 secunde să îndure calvarul apasă în disperare pe claxoane să-ţi spargă timpanele în ecoul parcării. Mă întorc, şi încerc să-i întreb în gura mare de ce gâtlejele mamelor lor pline de numaizic claxonează. Mă opresc fix după înjurătură pentru că mi-am dat seama că femeia respectabilă căreia puteam să-i scot un ochi, care se afla în spatele meu, risca să facă atac cerebral sau măcar de panică. Şi m-am întors, simţind cum mă înroşesc până în vârful urechilor de ruşine. Ştiu, mi se mai întâmplă. M-am întors încă o dată spre doamnă să-i spun “îmi pare rău doamnă, îmi cer scuze”, aşteptându-mă să-i văd din nou faţa speriată de bestia din mine. “Aaa, nu-i nimic, dacă şi în parcare au ajuns să claxoneze, ce să mai spunem...”, zice doamna aprobatoare spre necazul meu că nu am apucat să-i termin ăluia ce aveam de zis.

Ieri, marţi, mă duc să o văd pe Olga că face mâine-poimâine două luni şi n-am apucat să ne cunoaştem. Cu copil şi nevastă pe bancheta din spate a maşinii şi cu o mie de draci pe lângă mine după aventura rutieră de care mă feresc cât pot de fiecare dată, mă benoclez mai să-mi sară ochii după un loc de parcare. Am dat ture pe strada aia vreo 15 minute, când îl văd pe unu care parchează şi rămâne un loc liber lângă el. Trag brusc de volan dreapta, ăla din spate pune frână şi dau să mă sui pe bordură lângă ăla de parcase. Claxoaneeeeeee. Ce gâtu’ mă-tii ai mă, ho, parchez şi io, ce ai, boală pe tine, îi zic ăluia din spate, în minte. Mă uit în retrovizoare, ăla calm. Îmi dau seama că autorul claxonului disperat era moşulică ăla care parcase lângă locul rămas liber pe care voiam să-l ocup eu. Dau geamul în jos, durându-mă în cur de aşteptarea ăluia din spate şi-l întreb care-i baiu’. Ăsta, răstit “Dom’le e ocupat, dom’le, îmi vine copilu de la şcoală”. “Şi de ce pula mea ţipi la mine şi de unde să ştiu eu căţi vine copilu’ de la şcoală”. “Să ştiţi că eu nu am vorbit urât, eu nu am vorbit urât, aaa, nu ştiaţi, ok, îmi vine copilu de la şcoală”, zice moşu’. Când să plec îmi dau seama că drumu’ îmi era blocat de un urangutan puştan, într-o maşină străină luată-n rate care făcea semne ameninţătoare către mine, să nu îndrăznesc să-i iau locul de parcare. Mă uit la el şi apoi la moş “Şi ăsta cine pula mea e şi de ce stă ca prostu’ în faţa mea?” “Tati, hai că nu a vorbit urât, nu a ştiut domul, lasă-l să treacă”, îi zice moşu’ cimpanzeului, care nici măcar nu ştia că îmi trecuse prin cap că aş fi putut să accelerez şi să-i piş maşina, el fiind pe contrasens. Îl las pe dobitoc să-mi elibereze calea dar nu m-am putut abţine să nu-i arăt locul unde ajunge “pupicul” lui sfidător pe care mi-l trimitea suflându-l. Recte în pulă.

Mi-am adus aminte de dobitocii de francezi, pe care i-am văzut dimineaţa, când, în loc să se calce în picioare cu alţi dobitoci să ajungă mai repede la serviciu, se opreau ca dobitocii ce erau şi beau cafele la terease si mancau croisante si citeau ziare şi abia după aia ca nişte dobitoci plecau la slujbele lor dobitoace. Şi mai şi zâmbeau ca dobitocii, la fel ca toţi ceilalţi dobitoci de europeni cilivizaţi.

PS. Dar hai că nu asta-i România reală, România profundă, România valorilor. Asta-i (musai cu audio):


ce e porno?

cele mai sugestive texte din ultima vreme despre ţara mea. şi a ta. click pe poze pt texte. ai grija unde apeşi!














lisboa e muito boa (partea a III-a)




















Poza era de fapt în oglindă, ne duceam spre vest


















Tablă de şah pe pământ portughej


















Cum au aliniat ei portughejii terenurile astea, de numa-numa. N-am înţeles cu
ce erau cultivate alea roz. Poate cu pantere roz?


















Feria da ladra, piaţa ciroditorilor în traducere moţ-a-moţ, plină de
detoate. Primul obiectiv vizitat



















Un moş ţinea şampania la gheaţă. Dar era cald



















Hai-hai că ştiu că ai mărit poza ca să o vezi mai de aproape pe Sexi-lijboneanca din dreapta sus şi la revista aia stropită din apropiere. Aoleo! Te-ai benoclat şi la păpuşile alea goale? Da' zi, cumperi o poză cu tataie de când era el marinar? Sau un ochi de sticlă măcar. e aproape nefolosit



























Ăsta în loc de guguştiuc cânta "uiteatâtoamdemare, uiteatâtoamdemare". degeaba, n-avea jet, nu putea să facă desene pe azulejele de pe pereţi



















O superbă basilica în stil ghotic neorenascentist. Dacă măreşti poza poţi observa ce se mai poartă prin America în materie de chiloţăreală.




























Să vezi la deal cum trăgeau săracii cai...



















Celebrul che, che înfăptuise o revoluţie cu cheva timp înainte se pare că avea o bunică de gradul III lijboneză


















De sus, din Pantheon, Feria da ladra părea doar o piaţa de comercianţi de icoane şi mătănii


















Uite aşa s-a înfăptuit Portugalia mare



















Ai auzit expresia "să latri ca prostu' la steag"? Nici eu




















Un criteriu de selecţie a jucătorilor echipei Benfica Lisabona este originea ariană



























Când au zidit ăia fereastra, ghiveciul a rămas pe dinăuntru şi floarea afară, în viscol


























Reclama străveche la balsam de păr. Între timp s-au inventat epilatoarele



























O frumuseţe autohtonă pusă la păstrare în muzeul de azulejos


















Vinul ieftin şi bun are un dezavantaj, nu mai vezi faianţa cum trebuie



























Atmosferă de discotecă, cu stroboscop




















Stroboscopul



















Tablou cu doi păuni leşeşti, de se căutau de oo


















În portugalia, probabil reminiscenţă a ocupaţiei arabe, femeile sunt obligate să stea nemişcate cât timp aşteaptă metroul. Şi metroul nu mai vine



















De acu' doi ani jumate, ăia de făceau pantofii în faţa ginjinha-riei nu plecară. Mai apăru unu' orb de vindea bilete la bingo. A, ginjinha e la fel de bună, dar s-a scumpit cu 30 de cenţi. Eu cred că de când i-am făcut reclamă



















Poţi să fii tu Napoleon, Hitler, Bălcescu, Eminescu, sau Băsescu. Dacă te cacă porumbelu', degeaba




















Umbra



















Lui




















Un ţăran striga: "pup-oooo băăăă, pup-oooo!!!". tre' să le trimit şi ăstora poza să vază fata cât e de iubită


















Se dă următoarea problemă de logică: el e peşte. şi ea e peşte. Având în vedere că ea îl mângâie pe sânul drept, dar totuşi el este deasupra şi are coarne, dar şi aripi, să se găsească cine produce bani? Răspuns: mie mi-a fost lene să mai întorc poza. Azulejos la Palacio de Fronteira.



















Una dintre cele mai mişto ajulejos pe care le văzui



















Panaramele astea două, până să-mi potrivesc eu aparatul să le surprind în poziţia 69 în care se găseau, s-au prins de fază şi mimau o inimioară, vezi doamne dragoste platonică.




















Cei 4 stăteau la poză la fatima




















Mănăstirea Batalha, construită de portugheji întru cinstirea Fecioarei Maria, cea care i-a ajutat în răzbelul contra castilienilor, de la sfârşitul anilor 1300. Stilul construcţiei? Acelaşi ca turnul din Belem sau Mănăstirea Jeronimos - manuelin. afară evident era amplasată o scenă unde urma să cânte seara vali vijelie


























Un vitraliu în acelaşi stil lăutăresc, manelistic



























Si, se repetă faza cu maneloteca...


























Pe ăştia i-am prins fix după ce ciordiseră o madonă cu prunc în braţe pe care voiau să o pună la ei în curte în faţa viloacei cu turnuleţe, între cei doi lei auriţi




















Pedro I, zis şi O Justiceiro, al VIII-lea rege portughej, înmormântat în mănăstirea Alcobaca, tot un manelist în felul lui. Fii atent ce făcu ăsta: în timpul domniei lu' tac'su, Alfonso al IV-lea, s-a îndrăgostit de o cucoană din anturaju' mă-sii, prinţesa Beatrice a Castiliei. Cum Ines de Castro, gajica lui, nu era os domnesc, şi Pedro, orbit de dragoste, le tot dădea fraţilor ăsteia tot felul de funcţii cheie, tac'su Alfonso se supără rău. Şi cum îi era şi frică să nu încapă regatul din nou pe mâna castilienilor, ce se gândi el, să-i taie capul ăsteia - hârşt. 1355




















Doi ani mai târziu Pedro se sui pe tronu' lu tacsu', ded între timp. Şi ce se gândi el: dădu ordin s-o dezgroape pe Ines, o puse pe tron alături de el şi le porunci ălora de o decapitaseră "asta e regina mea, marş de îi pupaţi mâna". După ce proştii se executară, Pedro îi execută şi el cu mâna lui. A îngropat-o alături de el în mănăstirea Alcobaca. Pe placa lui funerară scrie "ate ao fim do mundo". Hai, acu' şterge lacrima. Stai liniştit, nu-i nicio ruşine.




















Pe plaja din Nazare ăştia încercau să construiască o linie de tren, dar tot venea oceanul şi-o ştergea. Era un fel de Mănăstirea Argeşului la noi.





















Asta e uscătoria comună de pe plaja din Nazare, aşa cum avem noi la bloc. Ei uscau peşte. Poză ciordită de la Michela.




















Eu eram ocupat să o îmbogăţesc pe babaroanţa asta, care a rupt pielea de pe mine pentru 3 peşti uscaţi, bâzâţi de nişte muşte mari şi verzi


















Aceeaşi cotoroanţă. De data asta, eu pozar, ca să o fac de râs





















Deci, treaba stătea cam aşa: magraonul făcea plase de prins scarabeţi în ocean şi bijniţăresele îi bijniţăreau pe marginea şoselei. Tot în Nazare





















Ea: Seeeminţţeee buneee băieţţţi, de floareeee băăieeţi. El: seeeminţţeee buneeee băăăieţi, de mac şi cânepă băăăieţţţţi



























Decoraţiune pe o casă din Obidos





















Toate zburătoarele se strânsesră stol să-i vadă pe guguştiucii aştia împreunaţi şi ţipau: pup-ooo bă, pup-ooo. Nişte ţărani




















O bodegă ordinară, o speluncă ca în gara din Roşiorii de Vede. Era plină de ţărani de râgâiau a bere şi ciupeau ospătăriţa chioară de buci





















Să ştiţi şi voi că pe strada lui Nunes Tavares din Obidos, acolo unde te plimbi cu maşina prin sufrageria castelului, e o casa cu o pisica. Europeană





















Obidos în stare de asediu, sub focul încrucişat al aparatului de fotografiat al Michelei





















Un rotisor mult prea mare pentru puiul ăla amărât din vârf. Dar avea clopot, care clinchenea când era gata puiul. Palacio de Queluz



















După ce opreşte trenul în gară la Queluz, un Ferentari de-al lor, ajungi la fosta reşedinţă de vară a lui Dom Pedro Braganza, zis şi Pedro al III-a, rege al Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei şi Algarve. Acu' era nuntă în crâng


















Să trăiască ginerică...că...că care...care...care şi-a luat nevastă frumoasă...oasă...oasă...oasă. Şi lu' naşu mare...mare...mare să-i dea Dumnezeuzezeu sănătate...tate...tate că are grijă de orchestră...tră...tră





















Când să-i mai pozez încă o dată a venit unu' dintre ei, că "ce faci frăţică, vrei să-ţi sparg faţa aia de albinos, că ăsta e phalatu' nost yo man"



























Ăsta se lăuda că are trei degete mici la picioare. N-am înţeles ce voia să zică





















În palatul ăsta, construit în stil Rococo, avea regele o sală specială de băut cacao cu lapte. Un ţăran ştersese "o"-ul de la cacao





















Gara Oriente, fotografiată de Muhamad Ali după ce a fost diagnosticat cu Alzheimer




















D'aia îşi făcu regele João V de Portugal, cunoscut şi ca João Francisco António José Bento Bernardo de Bragança, Palacio Nacional de Mafra, cu tot aurul de prin Brazilia, ca să i-l bălească melcii






















Deci, clar, ăsta era locul în care mergea regele singur. Dar dacă ăl de-i umplea paharul era paharnic, ăl de golea sertarul cum se numea?



























Ăsta era pisoarul majestăţii sale şi mai sus era vasul în care se spăla înainte ăl de i-o ţinea şi scutura





















Ori bideu, ori lighean de spălat pe picioare, nu m-am dumirit





















Patul regelui João VI de Portugal, cunoscut şi ca João Maria José Francisco Xavier de Paula Luís António Domingos Rafael de Bragança, tot de la Mafra





















Aici făcea cip-cip acelaşi João VI de Portugal





















Sala de jocuri mecanice a regelui




















Asta era sala în care regele îşi expunea trofeele celor cărora le-a pus coarne de-a lungul vieţii




















Ascuţitoare de şişuri, import London



























Librăria în stil Rococo din Mafra cu 35.000 de volume legate în piele, printre care multe incunabule. Mamă, v-am spart... cărţi tipărite imediat după apariţia tiparului. La construcţia bibliotecii s-au folosit tehnici naturale de păstrare a volumelor, de îndepărtare a umidităţii. Pentru a combate dăunătorii l-au chemat pe Batman şi pe fraţii lui





















88 de metri lungime, un pic mai mică decât un teren de fotbal





















Am fumat-o dintr-un zoom





















Pentru ce au muncit descoperitorii, ca să găsească Brazilia, ca să şparlească hauru', ca să-şi facă magraonii palat cu turnuleţe...





















Ăsta era hotărât. Nu, că e palatul lui, moştenire de la tacsu mare, şi că el îl ia la el în ogradă cu tractoru' să pună cloşca cu pui în el

























Ţăranu' ăla de mai sus venea direct de la moară




















Într-un pom din Sintra a crescut un felinar





















Quinta da Regaleira, construit la porunca lui António Augusto Carvalho Monteiro, un milionar excentric născut la Rio de Janeiro, care a vrut casteloi cu grote, catacombe şi tot felul de surprize. Eşti avertizat că vizita o faci pe răspunderea ta. Cel mai mişto loc vizitat în 2009





















Mergând printr-o grotă luminată doar de telefonul lui fratelo, ne-am trezit acilea. AAAAA. Bine că nu s-a căcat vreunu' pe noi






















Urme de caipirinha, într-un pahar din Cascais





















Unul din obiectivele de neratat din Portugalia, outlet-ul Freeport, din Alcochete





















Hai, gata, lăsaţi-mă să mă pregătesc pentru la anul



Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...