smirghel fin, miere, lipici alb si strangere de mana

"ba, misto filmu', dar, desi e rusesc, e facut in stil haliudian asa", ma aproba fiureru. e vorba de 9 rota. si fiureru avea dreptate doar in parte:
- scena de inceput cu ploaia cu bulbuci care cadea pe recruti, cu scrisul marunt din baza care dezvaluie "locatia" (incetati dreacu odata cu imbecilitatea asta) si anul desfasurarii actiunii e pur haliud. baiatu in ploaie de se pupa cu fata, nu. scena despartirii mai degraba boliud, dar e ceva misto acolo. caciula aia ruseasca uda ca un cotoi mare si negru din capul aluia, dobitocii beti de-l carau pe altu in carca sau costumul alb al aluia de parea un idiot, construiesc un tablou frumos. un tablou adevarat care putea foarte simplu sa fie din rusia, dar si din romania, bulgaria, sau iugoslavia.
- imaginea, pe tot parcursul filmului, este excelenta. de multe ori nu vei distinge decat una sau doua culori
- povestea, titlul (compania a 9-a), pregatirea soldatilor de razboi, instructorul trecut prin focul bataliilor, chiar si o parte din final, sunt copiate parca de pe tiparul filmului cu eroul american, desi filmul este inspirat dupa fapte reale
- personajele insa sunt rusesti pana la maduva. unu e betiv si e adus pe brate de tovarasii care-l conduceau la tren, unu facea foamea de cand se stia si ar fi halit resturile ramase dupa alti soldati, sau altul, tipul intelectualui firav la trup si musculos la suflet
- in timpul pregatirilor pentru Afganistan, cand li se cere sa cucereasca o movila, in deal ii asteapta niste tovarasi de-i ia la bocanci in gura. ciobaneste. intr-un film american i-ar fi nimicit cu lovituri de carate. dupa ce s-au pregatit baietii repeta faza cuceririi redutei. in deal ii asteapta aceiasi tavarishchi. astia nu fac nici un plan laborios sa-i ia prin invaluire, sa atace pe mai multe flancuri. nu tatica, s-au gandit ei sa-i apuce pe aia de picioarete si sa-i muste.
- cand se duc sa o babardeasca pe alba ca zapada... intr-un film americanesc eftin se ducea doar unul, care evident se indragostea de gajica, ii gasea latura sensibila, apoi se batea cu un camarad care o facea p'aia tarfa. acilea, in 9 rota, se duc toti aliosii odata si o fac pe aia posta intr-un depozit dezafectat. intelectualu, se duce si el ultimu, ii spune aleia ca e frumoasa, si era a dreaq, si o prezinta tovarasilor in stilul sau. una dintre cele mai misto scene.
- beau astia la vodca de n-ai vazut. din pufoaica, din sticla de jumate, din cani ruginite
- v-am zis ca imaginea e senzationala? v-am zis parca
- traficul cu arme si benzen nu e de la holivud niciodata
- aaa, faza cu talismanu de-l tine in viata pe ala la final e rambo curat
- stiu ca finishu o sa spuneti ca e clar american. dar. dar, repet, dar, intr-un film holivudian ar fi trait mai multi si poate apareau si unii care aplaudau la sfarsit. tot intr-unu d'asta, armata nu i-ar fi uitat in niciun caz pe prosti acolo. cum sa-si faca armata de ras? tot acolo trebuia sa existe si o faza cu drapelul american aparat de vrun tampit
acu', ca v-am zis si sfarsitu, uitati-va la film. eu zic ca n-ati mai vazut unul asa.
de ceva vreme, nu stiu daca o fi semn de batranete, mi s-au ascutit simturile. simt aproape monstruos. uneori monstruos de frumos. de cateva luni, nu ma despart de o guma de mestecat erueivz, mov, nu stiu, cu ceva fructe, nu-mi dau seama bine. ma spal cu un gel de dus refuzat de toata lumea, cu un miros foarte puternic, al unei case de parfumuri celebra. a, parfumul e de femeie si foarte greu. tot in nas de multe ori imi vine un parfum dulce, de nicaieri si de peste tot. mandarine. n-am mancat poate toata viata atea cate am halit in ultimele luni. odorizantul din masina e de mandarine. eu l-am ales. ce e cat de cat normal la mine? burberry. london. ala imbracat. sau nu e normal?
nu va povestesc ca mai demult m-am uitat dupa mine sa vad daca am coborat din tramvai, dar va spun ca de doua zile, cand ma uitam la 9 rota, am un simtamant: smirghel fin, miere, lipici alb si strangere de maini perfecta ca atunci cand bei zeama de lamie si limba, uscata, ti se lipeste de cerul gurii. azi dimineata, intre smirghel si miere a aparut si sange.

lipitanul vienez de la cap de hora

sunt atras de tampiti. clar. doar eu sunt in stare sa ma uit o ora la idioatele alea de se rastesc la telespectatori, asteptand telefonul care sa le ofere solutia, care este solutiaaaa, solutia, care este?, pentru M_IE. hai, hai ca e usor. tot eu ma benoclez ca bou' la diaconescu cum o zbenguie cu toti ciudatii. e unu la el cu parul scurt si cu o codita lunga la spate de mor de dragul lui cand il vad. sau vaca aia de magda ciumac. toti sunt o desfatare. dar, de departe, de departe, trandafirul roz de pe tortul cu 18 pe el, bomboana de pe coliva, motul rahatului, il constituie publicul aplaudac de la emisiunile cretine. cu cretine vorbitoare. era o imbecila labeunuteve care sedea ea frumos picior peste picior de muream cand o auzeam ce intrebari pune. alora din public le spunea mereu: "nu-i asa ca...hai sa-i rasplatim cu niste aplauze".  si io nu puteam sa apas alt buton pe telecomanda. la acelasi post am nimerit intr-o noapte o alta emisiune. cretinismul unei intrebari m-a tinut pe loc vreo ora. "maestre, sincer, va gandeati sa ajungeti aici?" o toapa, statea picior peste picior pe o canapea rosie, langa Nelu Ploiesteanu, cu o duzina de spectatori in stanga si dreapta lor. cum sa fii atat de tampit sa-i zici unui lautar maestre? ploiesteanu inca avea scuipat in frunte de la bancnotele lipite de cheflii in carciuma si aia il numea maestre...in burta ecranului a aparut apoi o banda rosie pe care scria semet "50 de ani de succes". "maestre de cati ani cantati?", alta imbecilitate. "de 40 de ani", vine si raspunsul. apoi au vorbit despre constiinta si mama batrana a maestrului. ce m-a tinut viu a fost fascinatia horei. a cantat ploiesteanu o hora si spectatorii, duzina aia de care va ziceam, au jucat. ba nene, era unu in cap de hora, inalt, cu ochelari mari cu sticle groase, tras prin inel, cu pantaloni maro si camasa cachi care tinea mana libera in sold. dementa totala. cand randul de aplaudaci horea spre stanga, el era in dreapta si invers. pasul saltat de lipitan vienez insa nu-mi va iesi multa vreme din cap. am mai stat sa urmaresc inca o melodie, numai sa-l revad pe lipitan. sunt fanul lui numarul unu.
ps. sa nu se inteleaga gresit. n-am nimic cu ploiesteanu, un lautar cu straif fara voce dar cu multa vointa, pe care il respect pentru cuvantul tinut de a-i canta la capataiul proaspat tamaiat al lui Stefan Iordache.
vreti lautar? luati lautar: 


beee


clar, e de porc, dar nu m-am putut abtine. cica s-a inventat o papushe gonflabila pentru cel mai credincios, bogat si fidel patron de club de fotbal din romania. fortza fortza 

zbarci


azi, marti, 13, nu-stiu-cate ceasuri rele, am auzit ca frica de nr 13 se numeste triskaidekafobie. jmecherie. cand eram mic aveam urmatoarele fobii sau superstitii:
- nu calcam pe un canal cu 4 gauri ca purta ghinion
- canalul cu 5 gauri purta noroc si ma omoram cu alti fraieri care sa calce primu pe el
- daca vedeam un popa pe strada ma tineam repede de coaie sa nu aduca ghinion (obicei pastrat si astazi cu sfintenie). il aratam insa pe bat-man lu' fratimiu sau alt tavarischi sa se duca ghinionu la ei
- ghinionul se ducea de la unul la altul prin atingerea cu un desht sau doua si cu cealalta trebuia sa tii zbarci (destele aratator si ala rusinos unul peste altu)
- la tenis de picior sau fotbal nu statea niciunu in spatele adversarului sau a portii adverse ca era ghinion curat
- cand calcam intr-un cacat, fie el uman sau animal, aveam o usoara urma de posibil viitor noroc, dar si o mare greata care alunga gandul unui castig la loz in plic
- flocii aia imbecili de plop (ia zi repede plopplopplopplop) , sau aia de la basina porcului, se bagau in tricou dupa ce ii ungeai cu flegme, tot pentru noroc
mai aduceti-mi aminte
ps. am pus poza aia ca sa va intreb: daca o sa calci intr-un cacat aflat intr-un lan de trifoi e noroc dublu?

ce-am furat si ce mi s-a dat


1. am furat si am vazut voditel dlya very. ucrainean. bun. poveste frumoasa, gen nikita mikhalkov, mai putin imagine. iar actorii daca nu-s din filmele lui nikita, se apropie. merita toti cei 5000 de lei vechi cat dati pe un dvd gol ca sa-l umpleti cu furaciunea de pe dc. sau ma rog...
2. am mai incercat si deloc nu mi-a parut rau de auf der anderen seite. surprinzator, fatih akin ramane fatih akin. ala cu gegen die wand. iubesc turcii astia ceva de speriat. si-i mai invata si pe nemti tainele iubirii. iese ceva frumos din asta. deci, mergeti pe mana mea si puteti sa va cumparati si un dvd mai scump, d'ala de 7000 de lei vechi. 
3. de revazut, am revazut Nasul, partea a doua, ala in care de niro spune parca la fel de bine ca marlon brando replica aia cu "aimgoingtumeichimanoferhichentrifiuz". 
4. de fan, de antarteiment asa, am incercat 21. americanesc. cu jocuri de noroc. cateva idei. merge, daca il bagi pe acelasi dvd cu unu dintre alea de mai sus.
4. din romania, tot ciordire, s-a numit nunta muta. primul film ca o piesa de teatru. idee misto, sunet bun, pt prima data intr-un film romanesc intelegi ce spun aia, o imagine betoana de final, cu o mireasa in picioarele goale ce fuge printr-o fabrica demolata.

1. mi s-a dat, pentru fro doua minute, guta imbracat in imparatul traian si vali vijelie in decebal. sau invers. 
2. un reportaj pe realitatea numit "dunarea curge, braconajul ramane", asezonat cu muzica de simfonia a cincea. cand a intrat prin telefon si guvernatorul liviu mihaiu, care citea un text ca sorin ovidiu balan, am schimbat.
3. tvr 2 mi-a dat bomboana. unu', la fro 50-60 de ani, care se uita pe teava unui tun dintr-un parc din Giurgiu zise: "asadar, dupa acest preambul istoric, sa vedem ce mi-a intrat mie in catare - un autobuz..."

Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...