Roumanite - Egalite - Ţiganite

Mai acum vreo doi ani un primar, din Baia Mare pare-mi-se (paremise că aşa se scrie corect) a ridicat un zid de beton în jurul unor blocuri pe care le repartizase el cu mânuţa lui unor ţigani. Auschwitz au zis unii, alţii, pare-mi-se chiar France Presse, i-au dat denumirea de Marele Zid Ţigănesc. Ingenios. Oricum, aveau dreptate, nu poţi să îngrădeşti nişte oameni ca pe jivine. Au intervenit atunci mai multe ambasade ale unor state europene, dar şi marele licurici eliberator de popoare. Păi, ce atitudine europeană era asta? Stăteau micuţii romilor în blocuri în loc să zburde puţele lor pe lângă corturile ce nu se mai dădeau duse dintr-un cartier băimărean. Curat neeuropean.
Mai pe la începutul anului ăsta parcă, dacă nu la finalul defunctului precedent, nişte băieţi dintr-o zonă în care toţi se cred moţul curcanului s-au gândit că ar putea scade natalitatea populaţiei rome oferind o sumă – 300 de lei (exact costul operaţiei din ce) – fiecărei magraoance care aducea dovezi că s-a sterilizat de bună voie. Bă, e condamnabil, e grotesc, ne aruncă undeva în Evul Mediu timpuriu. Trecând peste modalitatea hitleristă de a trata un om ca pe o jivină, apucaţii ne aruncau pe noi ca şi ţară europeană în afara graniţelor europene ce ne-au cuprins. Au intervenit mascaţii, i-au încătuşat pe netrebnici.
De câţiva ani, poate şi mai bine, un stat european cu ştaif şi mirosuri fine oferă “ajutoare umanitare de repatriere” romilor. Adică tu, cetăţean european, e adevărat, de etnie romă, eşti cu familia ta de 7-8-10 membri, cât o fi vrut Dumnezeu, şi munceşti la intrarea în catedrala Notre Dame, spre exemplu. Şi ca să poţi să te întorci acasă, un loc drag ţie, un loc de care te leagă amintiri plăcute, acolo unde ai pătruns tainele abecedarului pentru prima oară, pentru ca mai apoi să-ţi desăvârşeşti studiile printr-un master (poate la SNSPA), primeşti de la statul francez o sumă de bani, un ajutor, başca biletul de avion. Un gest omenesc, cu adevărat european. Încă o lecţie de civilizaţie pe care o primim.
Mă întreb cum ar sta lucrurile dacă:
- acţiunea primarului ar fi fost denumită: “O casă pentru fiecare om – pentru că nouă de pasă de oameni”. Aşa mi-a venit la prima mână.
- clujenii nazişti ar fi dat o tentă umană acţiunii lor şi ar fi spus: Eşti de etnie romă şi ai prea mulţi copii, nu mai ai ce să le dai de mâncare? Suntem lângă tine!
- “ajutorul umanitar de repatriere” acordat de statul francez ar fi fost abordat astfel: “Franţa îngrădeşte dreptul la libera circulaţie unor cetăţeni europeni”, sau “Franţa ridică Marele Zid Ţigănesc la graniţele României cu bani acordaţilor romilor repatriaţi”.

Prinţul din Levant - Ţiriac

De aproape un deceniu cred, an de an la fiecare început avem un nou pluguşor - Ţiriac e criminal! Toate ziarele, în fiecare an mai puţine, urlă ca la "Sorcova vesela" că Ţiriac e criminal, că îi cheamă pe bogatanii Europei şi lumii şi contribuie împreună la diminuarea fondului de vânătoare. Aşa se numeşte, că vrem, că nu vrem, că iubim natura, râul, ramul, tot e azi 15 ianuarie, porcii mistreţi intră în fondul de vânătoare. Deci, ghici ce, conform legii din România, mistreţii există ca să fie vânaţi. Plecând de la ideea că nu am descoperit acum ce e aia vânătoare, ce ne deranjează de fapt? Că sunt vânaţi de bogatani şi nu de vânătorii de la ocoalele silvice? Pentru că în cazul în care Ţiriac decide mâine să-şi ia gardurile ce împrejmuiesc domeniul de la Balc, şi să facă fileuri de tenis din ele, porcii mistreţi vor fi ucişi cu acelaşi sânge rece de vânătorii angajaţi de stat la ocoalele silvice. Aşadar nu gândim aşa, pentru că am fi ipocriţi. Noi suntem doar deontologi, noi scriem editoriale cu tâlc, unele foarte deştepte, despre "abatorul" de la Balc. Aşa-i, e un abator, animalelor nu li se dă nicio şansă, sunt gonite de gonaci, că de-aia sunt ei gonaci şi nu copii de mingi, în bătaia puştii. Dar asta e vânătoarea, de când lumea au existat gonaci. Hai nu chiar de când lumea, dar să nu ne întoarcem la preistorie. De când există vânătoarea ca formă de divertisment. Că nimeni nu e atât de imbecil să creadă spre exemplu că regii evului mediu spre exemplu vânau de foame. Şi doar aventurierii plecau de capul lor în creierii munţilor să-şi caute singuri prăzile.  
Gândul bun, de-mi trece prin cap ca un glonţ, îmi zice că vânătoarea nu e o tradiţie la noi şi că ăsta ar fi un motiv de critică absurdă. Şi aşa-i. Altfel, ce ne-ar face pe noi, ăştia de mai tăiem un porc de Crăciun, nu de foame, ci de dragul tradiţiei, să-i criticăm pe bogaţii veniţi la Balc? Se spune că ăia nu ucid din necesitate. Hai mă, că şi noi halim şi porci, şi pui, şi vite şi nu din necesitate. Am putea de dragul animăluţelor să o ardem pe spanac, dar caltaboşul e bun. Ce să mai zic de şorici. Dă-le dracu de urzici! Deci nu prea e diferenţă între necesitate şi utilitate, aşa cum mă îmboldeşte un alt gând bun. Că putem trăi liniştiţi, şi unii zic mai bine, doar cu legume.
Bă, e crimă sadică să-i bagi mistreţului un glonţ în frunte. Bă dar cum e pe lângă cuţitul în gât, în piaţă, înainte de Paşti, mielului legat de picioare şi ţinut câteva zile în remorcă, alături de alţii 500 de confraţi? Da mă, dar acolo e tradiţie, religie, nu ne jucăm cu asta. Mă, omeneşte vorbind, mâine ai de ales între două morţi un glonţ în cap sau un cuţit în gât, legat de picioare? Alege! Atât am avut de zis.  
De fapt ce ne seacă la vânatoarea de la Balc, că Ţiriac şi ai lui nu sunt nişte prinţi din Levant să caute "mistreţul cu colţi de argint" şi sunt doar oameni ca şi noi, cu plăceri şi tradiţii morbide? Sau că sunt bogaţi şi pot să vâneze şi noi nu? Nu, că am fi ipocriţi. Şi noi nu suntem ipocriţi, suntem doar poeţi. Azi e 15, v-am zis. Hai mai bine în poezia noastră să mai citim o ştire sau să o concepem despre moarte mai bine. Ne revoltăm la crimele de la Balc, dar îl devorăm, cald încă, pe Sergiu Nicolaescu.

Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...