Elisabeta Lipă faţă cu reacţiunea parlamentară


BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - O audiere a unui viitor ministru de către Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport pare la prima vedere o chestiune scrupuloasă. Dar practica demonstrează că o fostă campioană olimpică, Elisabeta Lipă, poate câştiga întrecerea la "multe bărci distanţă", în pofida reacţiunii parlamentare.
Casa Poporului pare la fel de rece oricâte suflante industriale de aer cald ar înghiţi. La poartă, angajatul e taciturn, cu o privire pe sub sprâncene. Nu mişcă nici măcar un muşchi când dai "Bună seara". E interesat doar de uzura şi valabilitatea legitimaţiei de presă. Deşi pare în regulă, se răzgândeşte şi cere totuşi buletinul. Nici la "mulţumesc"-ul primit după înmânarea legitimaţiei de acces nu răspunde. Poate o fi de la mirosul aproape insuportabil de canalizare în care este obligat să muncească?
Primul hop e trecut, urmează controlul efectuat de SPP. Dacă pui pe bandă toate telefoanele şi aparatele electronice, filtrul nu mai piuie nici la catarama curelei. Pare un detector destul de inteligent astfel încât să recunoască şi să deosebească obiectele metalice periculoase de celelalte. Mai are însă unele probleme la capsele de geacă, precum ale colegului ziarist din faţa ta.
Holurile sunt lungi şi par identice, la orice etaj te-ai afla. Te poţi ghida după tablouri, acolo unde sunt. Ca să foloseşti butoanele lifturilor ţi-ar trebui o hartă şi un manual de utilizare. Până la etajul trei nu ai timp să ghiceşti cam ce ar însemna S1, P1, PM sau chiar S2 şi nu le poţi aranja pe o scară imaginară.
Sala unde au loc dezbaterile din Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport pare dosită. Trebuie se faci de mai multe ori dreapta. Sau stânga, depinde de unde vii. Urci şi cobori imediat câteva trepe precum în castelele medievale. E un miros greu, de ţigări şi de deodorant de cameră. Totul e aranjat, o canapea şi două fotolii, un taburet, o măsuţă cu două scaune. Peste tot scrumiere grele, din "cristal" provenit probabil din Republica Socialistă România. Doar câteva fotolii şi scaune sunt puse alandala, cu fundul în sus, la intrarea pe holul care duce spre sală.
E 19.45 aproape. Încep să vină parlamentarii. Întâi soseşte o doamnă, foarte vorbăreaţă, care fumează mult. Şi care nu-şi găseşte bricheta nici după ce răstoarnă la propriu pe canapeaua din hol aproape toată geanta plină cu nimicuri. Era ultimul obiect. Se miră şi nu se miră de faptul că e prima sosită, deşi mai sunt 10 minute până la începerea şedinţei: "Aşa e la români, punctulitatea îşi spune cuvântul". Apoi devine aproape revoluţionară şi povesteşte cum nu va vota Guvernul lui Cioloş, aşa de dragul opoziţiei, pentru că prea e votat de toţi colegii dumneai: "Nici Guvernul Ponta nu a fost votat într-un număr atât de mare". La audieri, după aproximativ o jumătate de oră, avea să precizeze că era hotărâtă să nu voteze, dar, fiind vorba de doamna Lipă, va merge pe încredere.
Elisabeta Lipă ajunge la timp, e zâmbitoare, îmbrăcată în negru și pare să nu fie intimidată de parlamentari sau de Casa Poporului. Se aşază la locul indicat cu câteva coli A4 scrise. Preşedintele de şedinţă, Ecaterina Andronescu, le cere celor doi viitori miniştri, Elisabeta Lipă, la Tineret şi Sport, şi Adrian Curaj, la Educație, să fie succinţi în prezentarea programelor şi își roagă colegii să nu abuzeze de interpelări, având în vedere ora înaintată. Lipă primeşte 10 minute. Şi se încadrează. Le vorbeşte parlamentarilor despre medaliile obţinute de-a lungul timpului, despre activitatea sa de după ce şi-a întrerupt activitatea sportivă. Vorbeşte deschis şi spune că sportul trece printr-o perioada grea, că avem doar 27 de sportivi calificaţi la Jocurile Olimpice de Rio, faţă de "peste o sută, câţi erau pe vremea mea". Pare la fel de sinceră şi deloc lipsită de fair-play când afirmă că va continua programele începute de predecesoarea sa, Gabriela Szabo. Foarte puţine cuvinte însă despre tineret în discursul său, ceea ce avea să declanşeze un adevărat val de nemulţumiri în rândul parlamentarilor.
Printre cei care au luat cuvântul, un deputat este nemulţumit de programul prezentat de Lipă: "Cu tot respectul, dar doamna ministru desemnat ne-a vorbit doar despre programe. Ce programe face? Apreciez, dar nu spune mai nimic. E ca un fel de «să fie bine, ca să nu fie rău»". Parlamentarul este ironic şi face aluzie în ultima parte la o declaraţie a fostului mare fotbalist Gheorghe Hagi, pe care se pare că o cunoaşte şi Lipă şi ceilalţi senatori şi deputaţi, după murmurul care se creează în sală. Fostul mare tenismen Ilie Năstase, senator acum, trage o concluzie încă de la început: "În 11 luni oricum nu poate face nimic".
Un alt parlamentar, destul de vocal, cere, printre laudele generale, să i se spună dacă şi câţi bani va aloca viitorul ministru sporturilor mai puţin cunoscute, cum ar fi hipismul. "E un sport deosebit", mai spune iubitorul de cai. Un coleg de Parlament a ţinut morţiş să o informeze pe viitoarea ocupantă a fotoliului de ministru la sport că România este multiplă campioană europeană la un sport "foarte frumos" - minifotbalul. Admirator probabil al preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, care ocupă şi funcţia de preşedinte al Federaţiei Europene de Minifotbal, parlamentarul a informat-o pe Lipă că sportul nerecunoscut de FIFA şi UEFA are totuşi o federaţie şi în România.
"I-am reproşat doamnei viitor ministru că dacă nu ar fi intrat în politică nu şi-ar fi demonetizat valoarea demonstrată ca sportivă", îşi începe discursul un alt parlamentar, dar este întrerupt de un coleg. "Vă rog frumos, dar este timpul meu şi îl folosesc cum vreau. Ce, eu v-am întrerupt când aţi vorbit? Aşa... De unde, doamnă, atâta modestie? De ce nu ne-aţi spus, doamnă, câte zeci, poate sute de medalii aţi câştigat în carieră? Să ştiţi că această modestie nu este bună. Cum aţi reuşit, doamnă, o astfel de performanţă, venind tocmai de acolo de unde se agaţă harta în cui?". Asistenţa mustăceşte uşor. Ministrul propus răspunde întrebării, spunând în glumă că în niciun caz nu a venit cu "pluta pe Siret".
Nici înotul nu este ocolit, un domn parlamentar ţinând cu tot dinadinsul să informeze audienţa că a participat de curând la un concurs de amatori.
Dintre răspunsurile date de Elisabeta Lipă, de departe cel mai dezarmant a fost cel legat de lipsa programelor pentru tineret. Fosta campioană a afirmat că este gata să organizeze competiţii sportive pentru tineret şi să selecteze pe cei mai buni dintre ei pentru sportul de performanţă.
Audierile se încheie după aproximativ 45 de minute, dar şedinţa continuă. Ecaterina Andronescu le propune colegilor să fie audiat şi ministrul propus la Educație, Adrian Curaj şi apoi să se treacă la vot. Ilie Năstase e nemulţumit, se grăbeşte. Spune că lasă cele "două voturi", având în vedere că e vorba despre Elisabeta Lipă, şi pleacă.
Urmează o lungă şedinţă de audiere, dublă ca durată, a lui Adrian Curaj. Deputaţii şi senatorii se plictisesc. Pe rând ies să fumeze. În scurt timp, pe hol pluteşte un nor gros de fum. Un deputat tânăr vorbeşte la telefon într-un limbaj de cartier, alţi doi trag aprig din tigarete. "Dom’le, Lipă e la cel mai înalt nivel. Cum să-ţi zic, nu ştiu dacă ştii, dar doamna Lipă ( viitorul ministru se apropiase de cei doi şi asista la discuţie) este cea mai bună canotoare din lume", afirmă unul dintre ei. Lipă intervine povestind episodul: "Da, când m-au sunat cei de la federația internațională să-mi spună că am fost desemnată cea mai bună canotoare de după război, nu înţelegeam despre ce e vorba". Parlamentarul continuă: "Doamna Lipă, cum îţi spuneam, e la un alt nivel, e ca Nadia, ca Ilie Năstase".
După două ore şi ceva de audieri pentru cei doi miniştri propuși urmează votul. "Cine este pentru avizarea doamnei Lipă?", se aude vocea Ecaterinei Andronescu. "Împotrivă? Abţineri?". Nicio mână ridicată la ultimele două întrebări. Elisabeta Lipă, marea canotoare a României, a fost votată în unanimitate de membrii Comisiei pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport. Trece şi Adrian Curaj la Educaţie, cu aceeaşi unanimitate, motiv pentru un parlamentar să îi ureze viitorului ministru: "Domnule ministru, ce să vă spun, vă urez mult curaj".

De ce sau pentru cat a promovat GSP Gala Bute? Sau nu a promovat-o?



A facut ravagii materialul publicat de Tolontan, cel cu "cat costa doi blogari", care si iti lasa intrebarea cat ar fi costat celelalte “institutii de presa”. Bun, desi nu vreau sa ma gandesc la sursele binevoitoare si daca ar fi avut interese. Dar material bun, asa cum in ultima perioada au fost si textele pe subiectul colectiv. A ajuns Tolontan sa fie singurul ziarist ( nu mai inghit cuvantul jurnalist, imi provoaca stari de voma) care sa se gandeasca la posibilitatea ca pompierii sa poarte o vina. Trist. Pentru ceea ce a ramas din presa. Dar altceva voiam sa zic – imi aduceam eu aminte ca ziarul GSP al lui Tolontan a si promovat Gala Bute. Asiduu. Ce am gasit in arhiva ziarului mi-a demonstrat ca nu stau chiar atat de prost la capitolul memorie pe cat banuiam eu.

29 aprilie2010, ziarul da lovitura cu o superexclusivitate: Bute s-ar putea sa boxeze in tara. Obreja susţine însă că "fără ajutorul autorităţilor n-am reuşi să organizăm gala. Am însă promisiuni de la preşedintele Traian Băsescu şi de  la Emil Boc, primul ministru, că vom fi ajutaţi financiar. E vorba de imaginea României". Ia auzi una, sau doua. Promisiuni de la Traian Basescu?

Pe 13 aprilie 2011, la un an distanta aproape, comentariu “gala profesionista cu bani de la statul amator” – ohhh, s-a trezit monstrul deontologelii. Bun. Dar ulterior apare si un interviu. Nu, nu e drept la replica, e interviu :) Se specifica in text.

Pe 19 mai, acelasi an, macazul se schimba si se titreaza mare “Hai să-l susţii pe Bute! » Bilete ieftine. Pai cum, ziarul promova un eveniment suspect? Ba esti nebun? Ba esti prost?

Pe 1 iunie, ziarul ne anunta cu surle si trambite cine va suna goarna la Romexpo - Cel mai cunoscut ringannouncer din lume, Michael Buffer. Material care poate intra lejer la capitolul elenau@yahoo.com : “Tudor, bagam si noi o promovare in gsp cu gala aia? Vin oamenii la gala sau nu vin?” Mai sunt numeroase alte materiale cu pretul biletelor, scazut evident si tot asa, n-are rost sa umplu foaia.

Pe 8 iunie, Mirela Neag vine cu intrebari. Pertinente.

Pe 12 iunie insa, ziarul promoveaza din nou marele eveniment. Cu magazine, site-uri, toate locurile unde oamenii gaseau bilete. PR?

Pe 15 iunie, prietenul ziarului, Obreja, anunta ca e bataie pe bilete. Bataie, bataie :) Rudel Obreja la Radio GSP: "Este o nebunie şi o presiune uriaşă cu cererea de bilete la meciul lui Lucian Bute!"

A doua zi, iar Obreja. Tot cu biletele, tot la Gala Bute, toate amanuntele. Nici daca era ziarul Ele, asta...lui Obreja, nu incapeaua atatea amanunte care sa atraga oamenii la marele meci.

Pe 17 iunie ziarul isi intreaba cititorii intr-un mod cat se poate de quality-tabloid Mergi la meciul lui Bute? Iată programul galei "Campion pentru România"! Ca poate nu mergi si poate te mai gandesti si poate mergi totusi...

Eeee, pe 21 iunie si 22 iunie doua materiale frumoase – primul un copy-paste de pe Mediafax, mai putin titlul, al doilea vine sa spuna acelasi lucru si ceva in plus, informatia ca Evander Holyfield şi Lennox Lewis, invitati de acelasi Obreja, si programul galei.

Pe 29 iunie, Mirela Neag scrie un material misto, legaturi bune, declaratii, bun

Dar, dar, dar, pe 1 iulie ziarul are din nou un material ovational “Premieră la Romexpo: Arena centrală rămîne fără cupolă pentru meciul lui Bute”. E citat seful echipei de muncitori. Cum ma, in ziarul care facea dezvaluri si baga batul prin gard e citat seful echipei de muncitori? Ba esti nebun?

Pe 6 iulie, ziarul preia un material din Jurnalul National, care avea date. Materialul e nesemnat, i se da la cap lui Obreja

Pe 7 iulie, ziarul infiera faptul ca biletele ajung la membrii PDL. Bun

Dar nu era chiar asa grav. Adica bilete mai erau si pentru puleti, ne anunta ziarul fix a doua zi. http://www.gsp.ro/sporturi/box/au-mai-ramas-200-de-bilete-la-gala-lui-bute-246677.html

Aici firul promovarii se rupe, pentru ca urmeaza meciul, ancheta, buna. Mai ales sursele. Un succes de presa? Poate. Dar modul in care a fost promovat evenimentul la vremea respectiva, jumatate de an, imi lasa in minte o intrebare – De ce sau pentru cat? Si daca exista raspuns la intrebarea asta, nu ar fi fost mai nimerit, poate si mai deontologic (alt cuvant gretos) ca Tolontan sa spuna ceva de genul: Ba, uite, si eu am avut de tras in cazul asta, se semnase un contract, sau nu se semnase, dar eu am si scris adevarul, fata de altii care au tacut malc? El si Mirela Neag au scris. Dar si ziarul a scris.

Si ca sa scapam si de ideea ca gsp a fost primul care a scris despre legaturile Udrea – Gala Bute, uite:
Miercuri, 17 noiembrie 2010 / 16:41:44
COM: Brandul lui Bute pentru brandul Elena
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Românii nu-l pot vedea pe Bute boxând. Pentru că nu pot, meciurile lui nu se televizează. E ştiută şi acceptată.
Îl văd la ştiri, în Parlament, când se duce să se milogească pentru organizarea unui meci în ţară, îl văd în emisiuni de divertisment, îl văd plimbat prin toată ţara ca pe moaştele sfinte cu şoriciu' în gură (N-am înţeles niciodată alăturarea imaginii boxerului român de tradiţia tăierii porcului), dar nu îl văd ce poate în ring. Pentru că poate. Românii află că adversarul lui ar fi zis că Bute mai că i-a scos ochiul din orbită şi trebuie să-l creadă pe cuvânt, aşa cum trebuie să-l creadă şi pe politician că Bute e o valoare naţională. N-are de unde să ştie. Bute mai apare vizitându-şi foştii colegi de liceu şi profesorii, dar niciodată boxând.
Tot ce reprezintă Bute în mintea românului e construit cu alte instrumente decât alea cu care lucrează el. Bute pentru români e un kitsch. E o floare de plastic, o poţi vedea, dar nu o poţi mirosi. E vată de zahăr, ai doar impresia că gura ţi-e plină. Într-o ţară care pretinde că există până şi campionii au devenit iluzii.
De acum, de imaginea lui Bute se va folosi şi Elena Udrea. Nu, nu, nu România. Bute ajută România existând pur şi simplu. Faptul că el trăieşte contribuie la crearea brandului de ţară mult discutat. Aşa s-a întâmplat şi cu Năstase. Hoardele de turişti francezi nu ne-au invadat ţara după ce Ilie a făcut schimbi de mingi cu ministresa în faţa primăriei din Paris, dar românii au rămas în minte cu imaginea unui ministru muncind. Începând de ieri, brandul lui Bute munceşte pentru brandul Elena Udrea, un ministru competent, gata oricând să se sacrifice pentru imaginea României. O idee - dacă a jucat tenis cu Nasti, nu boxează cu Bute?

Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...