Nu mai aşteptaţi ca proştii, sfârşitul lumii a venit de ceva vreme

Nu comentez mă chestia cu sfârşitul lumii, stai calm. Doar nu mă ştii aşa prost, să mă bag în troacă, să mă mănânce porcii. Vreau să zic altceva. Am o stare de nelinişte profundă, de amărăciune, ma trezesc şi parcă nu e lumea mea. Unde dracu' am ajuns? Pe ce planetă suntem? De ce nu mai am timp să mă plictisesc? Unde e timpul? Mi l-a furat internetul? Televiziunea? Beau o ţuică ca un alcoolist cronic ce mă aflu şi belesc ochii la televizorul din perete. O reporteră foarte specială înfofolită până peste cap anunţă cu disperare că ninge şi e viscol. Mă enervează şi schimb. Alt neghiob, aceeaşi ştire ţipată - NINGEEEEE!!! Îi bag una până în gât, dar în gând că e copilul în preajmă: e iarnă în gâtu mă-tii, ce vrei, 40 de grade? Că îmi aduc aminte că astă vară făceaţi ştiri că e cald. Eu nu mai sunt de aici. Nu mai îneţeleg nimic. Nu vreau sa par un tâmpit patetique, dar unde dracu' e presa de când scriam eu la maşina de scris? Acum, sunt în sala de judecată, ăla citeşte sentinţele şi din redacţie sunt bombardat cu telefoane că de ce nu le-am dat. Păi cum să le dau mă, că nici nu le-a citit. Da, dar ăilalţi au dat exclusiv. Gata, am închis gura, data viitoare o să-i fur foile ăluia înainte să se apuce să citească, să vedeţi voi exclusiv. Bine, o să daţi şi voi o băşină de ştire cu mine în cătuşe, dar o să fiu mai şmecher. L-am observat îndeaproape şi mult timp pe Dan Diaconescu şi eram convins că presa lui va triumfa, că se va extinde ca o pecingine, dar parcă prea repede s-a întâmplat. Nu mai poţi să tragi aer în piept fără senzaţional, exclusiv şi alte idioţenii. Toate ecranele sunt galbene sau roşii, un sfârşit de lume se petrece în fiecare zi, că băse a tras un vânt că ăla a fost arestat, că ăla e cercetat în libertate, că e soare, că e vânt, că sunt valuri, că nu sunt valuri, că e frig, că e cald. Zilnic ai ştiri despre nimic, pentru că practic nu se întâmplă nimic. Nimic cutremurător. Suntem în acelaşi căcat de mai bine de 20 de ani.
Pe net ce să mai vorbesc, acolo e supremul, absolutul ridicolului. Pentru un clic, ăia sunt în stare să-şi violeze propriile mame. Şi titlul aşa: "Bestia asta şi-a sodomizat fiinţa care i-a dat viaţă. Te vei revolta şi îţi va veni să arunci calculatorul pe fereastră". Deja îmi vine. Şi clientu', prostul sau de fapt deşteptul îşi pune banner cu sigla lui pe site-ul cu multe clicuri venite din minciuni. Unii fac mişto, alţi deontologi aplică ei o campanie de conştientizare, vezi doamne intră aici că noi nu dăm ştiri băşite. Mă refer la Gazeta Sporturilor. Nu, voi ori furaţi, ori le împachetaţi un pic mai cu jenă, dar tot după clic alergaţi. În plus juma de site e plin de "cross"-uri (aşa am înţeles că le zice) nişte linkuri practic cu cancanuri. Tot balast.
Mă uit în jurul meu, toată lumea aleargă după gageturi. Telefonul e cât juma de monitor, ai acces la toate ştirile înşirate un pic mai sus. Să nu cumva să pierzi ceva cât stai în metrou. Poate au mai găsit jurnaliştii vreo poză mişto pe site-uri cu cretini şi nu o vezi până ajungi acasă. Arde, e exclusivă. Ce face ea zăvoranca dacă tu nu afli înaintea ei că vrea să se sinucidă?
Despre cititorii de cărţi electronice nu zic nimic, măcar ăia nu belesc ochii la "exclusiv - afară ninge".
Copilul creşte cu un ritm ameţitor şi vrea "tabetă, că până şi bebeluşii au". La fund însă nu poate încă să se şteargă singur.  Pe lângă faptul că zilnic sunt nevoit să lupt cu rozul şi prinţesele impuse de disney, mai trebuie să scot sabia şi împotriva tehnologizării aberante. Iar la grădiniţă fac "matematică" şi chestii pe care le făceam eu la şcoală. Şi într-a doua îşi iau doctoratul?
Apropo de tablete, am văzut Capela Sixtină fotografiată cu o drăcovenie din asta. De ce ai face poze cu o tabletă sau cu un telefon şi nu cu un aparat foto? Asta nu pot să pricep, de ce să-mi iau un telefon scump care face nu ştiu ce poze, pentru că oricum vor fi mult mai proaste decât alea făcute de un aparat foto? Ce, trece Liza Milaneli pe lângă mine când intru la metrou şi trebuie musai să o  imortalizez, să o pun pe facebook?
Iar, altă drăcovenie de neînţeles pentru mine - facebook. Cum mă nu ai facebook? N-am mă, că n-aş mai avea ce să-ţi spun despre mine când ne întâlnim. Oamenii care vorbesc toată ziua pe facebook ce-şi mai spun când se văd?
Dacă beau un ceai, se găseşte unul sigur să se mire: cum mă bei ceai? Da' ce mă, sunt Grig Bivolaru şi beau altceva? Omenirea bea ceai de măsancurcineştiedecând dar acum în epoca civilizaţiei supreme dacă nu bei coca cola sau energizant eşti frichi.
Nu mai scriu că şi aşa e prea mult, oricum sfârşitul a început de mult.

Oportu nau ie un mitu. Oportu iezişte. Vem conieselu!

Adică - O Porto nao e um mito. O Porto existe. Vem conhecê lo!


La ora 12 fix şi 30 de secunde şi mai fix ţăranii veniţi cu ceapă în Mercado do Balhao scot repede posterele să-şi arate dragostea pentru FC Porto. Vorba aia O Dragao nau ie un mitu...

Dă Doamne să prindă magraonu meu peştişoru de haur că m-am săturat de mirosul ăsta 

Vinul de Porto, mai dulce decât o păpuşă Barbie, îl găseşti şi la peaţă şi la farmacie. Peste tot e mai eftin decât în Ro, cam la juma de preţ

Tari în cocoş portughejii! Şi-l pun pe toate gardurile că au cu ce

Asta e una toilatao de garao centralao de Sao Bento. Frumoasao faianţao e?
O superbă zi însorită în Porto. Până la urmă n-a fost chiar rău, doar vreo 3 din 8
Acum fără mişto, cred că o mare naţie nu are cum să existe fără un sentiment patriotic profund. Mai găseşte cineva în România aşa ceva? Nu că eu l-aş avea
Rufele se spală întotdeauna în familie

După blocuri colorate Marcos, de o iubeste pe Claudia, a ieşit să dea un zar cu baieţii


Un fir de păr crescut pe pieptul oraşului Porto

Locatarul, deşi nu jucase în viaţa lui la loto, câştigase potul cel mare şi plecase pe 13 XIII 2013 într-o vacanţă de 13 zile într-un sejur în cele 13 insule care au aparţinut Portugaliei

O mică plăntuţă cât un sequoia crescută pe un zid

Asta e o carpetă cu Răpirea din serai dar călăreţul cu fata la sub-braţ avea viteză şi nu l-am prins în cadru

Un fel de Promenade des Anglais cu terase şi cârciumi abordabile
Douro desparte Porto de Vila Nova de Gaia, adică locul unde cresc butoaie cu vin de Porto

O doamnă stilată nu se suie niciodată cu picioarele pe vasul de toaletă, eu i-am zis...
Podişca aia construită de Gustave Eiffel. Jmecher Eiffel ăsta, a contribuit la Statuia Libertaţii, a proiectat gara Nyugati din Budapesta, observatorul astronimic din Nisa, Gara din La Paz, Poşta din Saigon şi podul de la Ungheni şi mausoleul familiei lui Petre Carp din Ţibăneşti. Ce i-a mai plăcut să se plimbe...

Da, ştiu, mulţumesc frumos pentru aplauze, dar mai urmează

Da, mă, ştiu, sunt bun, am io un simţ al frumosului aşa, nu ştiu cum să zic

Atâtea laude mai că mă fac să roşesc. De la vinul ăla de Porto pe care l-am băut pe mal

Mda, urât oraş

Grotesc de-a dreptul
Ziua parcă e mai altfel

O iluzie optică, era de fapt un ţăran care făcea pipi în spatele leului
Eu am zis că turnul ăsta e înclinat, dar s-ar putea să fie din cauza camionului care trecea prin faţă

Un talcioc, pe care bineînţeles că l-am colindat.

Aici, în funicular, aş fi vrut să ţin aparatul spre cer să pozez un pescăruş, dar aveam oole în gât şi asta a ieşit

Acum ştiu cum s-au inventat favelele

Promenadă, v-am zis

Nişte garsoniere pentru nişte portughezi vestiţi. Unii aveau garsonierele pe jos

Alţii aveau dormitoare comune

Ăştia sunt o parte dinre ei, dar nici aici nu par mai vioi

Un zombi venea să mă strângă în braţe

Ia gândeşte-te, cât timp dintr-o zi eşti filmat? Eu sunt pe stradă, la metrou, în magazin, pe stadion, la servciu. Nu-i înţeleg pe ăia de se mai filmează şi în pat

Infantele ăsta Henrique, cică nu avea ce face, se plictisea el aşa cu bani în visterie şi i-a venit ideea să cotrăbăie lumea. Aşa s-au inventat marile descoperiri
Camera arabă din camera de comerţ din Porto. Se vizitează pe bani buni şi nu ai voie să faci poze, eu am cordit câteva cadre

Din nou simţul meu artistic a ieşit la iveală, nu avea el astâmpăr deloc, ce să fac

La ăştia pe balcon dacă ai o erecţie rişti să-ţi violezi vecinu fără să vrei

Soare, ocean, plaja, oameni, tramvai, vatman cu ochelari abia apoi eu, dar nu mă văd, că eram în spatele aparatului

"Uite fata lu' tata, când o veni criza aia mare, să ştii cum să bagi şi tu o râmă în ac!"

Îl simt, e acolo...Armez, firul văjâie, pleosc. Controlez, simt, văd cum lingura se scufundă încet spre el şi el se mişcă. E conştient de forţa lui. Recuperez, încet. Încet! Calm, calm. Şi deodată, brusc, atacă! Valuri uriaşe! Coada lui pleascăie aruncând apa la mari înălţimi. Apoi ajuneg în străfunduri, îl simt. Unde scăpai? Eşti al meu, al meu. L-am prins, mulineta hârâie, hâr la stânga, hâr la dreapta. Nu, nu acolo, nu unde vrei tu, nu în stuf. Muşchii vibrează... Apoi îl văd uriaş, Moby-dick. Al meu, aşa, vino prietene, ai luptat frumos...Asta e tot, în fond e simplu, am prins Monstru, nu e mare scofală

Când soarele apune/ Conicaru' multe poveşti vă spune. N-am găsit altă rimă

Atunci când Oceanul vrea să fie mai sus decât soarele. Pfoaa, ce poetic sunt

Ăsta chiar a prins peştişorul de aur, după cât era de zâmbăreţ

Eh, erau ceva valuri, nu puteai să intri cu salteaua, dar puteai să te scalzi liniştit. Chiar dacă erai pe mal
Gara din Aveiro, Veneţia Portugaliei. N-am văzut Veneţia, dar dacă e aşa eu nu mă duc

Cică să nu-ţi faci chip cioplit în zid. Necredincioşi aveiroezii ăştia

Şi mai avea şi un coş pe frunte

Băi nene, câte fumuri aveau ăştia în cap... Credeau ei că au găsit cheia

Să-mi zică mie cineva dacă a mai văzut vreo femeie cu buzele pe orizontală?

Haur frăţioare, haur cât curpinde

Că doar n-au bătut drumul degeaba până în Brazilia până au descoperit-o

Un magraon la cârmă. Măcar în barcă să conducă şi ei

Toate vârfurile erecte ale bărcilor erau pictate într-un sitl propriu naiv-pornografic

Ăsta avea creierii varză, şi îi ieşeau prin frunte

3 stiluri arhitectonice dintr-o dată: ăia de jos luaseră credit de la ăia din spate, ca să se mute la bloc

În Matosinhos, adică în port, un domn ne prepara prânzul

Care iniţial arăta aşa

Ăsta venea cu barca să ia trandafirii de-i căzuseră toantei din mână când el vâslea ca prostu' în Cişmigiu

Nişte portughezi se săturaseră de o viaţă amară şi voiau să prindă acceleratu de nev iorc

Aici era un fel de colţul şahiştilor din Cişmigiu

La ăştia la grevă participă şi pensionarii. Ce le mai place dansul pinguinului...

Viitorul se găseşte întotdeauna în trecut

O biserică din Guimaraes, capitala culturală europeană 2012

Aşa arăta vesta antiglonţ purtată de regele Joao I parcă acu' aproape 1000 de ani

Cam aşa arată nişte bordeie ale sărăntocilor din Guimaraes. Imagine din teleferic

În mijloc, uşor stânga, se află "O Victoria Guimaraes nao e un mito. O victoria Guimaraes existe. Vem conhece lo!"
Vitraliu dintr-o biserică în care fluiera unu a pagubă

Suflet de vioară tată, ce să mai... Se vede clar cum viaţa depăşeşete toate vicisitudinile şi răzbeşte prin hăţişul pietros. Hai că ai luat-o razna

Pare un paratrăsnet, dar e un papă

O altă viloacă de pe dealul din Guimaraes

Aici am luat prânzul, invitat de duci în palatul lor

Toată, bă dar toată perioada, am fost urmărit de paparazzi

Aici am beut o cafea cu Fuhrerao

Una dintre puţinele clădiri nazi rămase în picioare, am sursele mele. Gara din Milano, ocupată acum de tiranica Monica

Domul din Milano, păzit bine de carabinieri, din cauză de suporteri ai Partizan Belgrad

Gara din Făurei, Scala din Milano

Leo de la Strehaia cugetă: Cruduţa sau Bianca?

Aşa i-a venit ideea cu omul vitruvian
Stăteau ăştia şi se gândeau, mă să intru în magazin să-mi iau una roşie sau să o cumpăr pe asta portocalie

După ce mi-am umplut geamantanele cu hanţe din pasajul ăsta, Vittorio Emanuele, m-am dus să văd şi Domul. Îmi mai rămăseseră nişte mărunţi şi voiam să-mi iau o reşedinţă, dar plictiseală mare mă la Milano

Zona anti Chivu


Pe toată durata şederii la Porto m-a lătrat pisica asta de m-a zăpăcit. Noroc cu dulăii ăia că m-au apărat


Fă muia mai mică! Dă-te mare cu Has moro car

Văd zilnic  atâţia fătălăi şi zâne folosind cuvântul #uie încât îmi e ruşine că m-am mutat din Rahova. Măcar acolo îl auzeam de la cei ca...