Friday, January 30, 2009

smirghel fin, miere, lipici alb si strangere de mana

"ba, misto filmu', dar, desi e rusesc, e facut in stil haliudian asa", ma aproba fiureru. e vorba de 9 rota. si fiureru avea dreptate doar in parte:
- scena de inceput cu ploaia cu bulbuci care cadea pe recruti, cu scrisul marunt din baza care dezvaluie "locatia" (incetati dreacu odata cu imbecilitatea asta) si anul desfasurarii actiunii e pur haliud. baiatu in ploaie de se pupa cu fata, nu. scena despartirii mai degraba boliud, dar e ceva misto acolo. caciula aia ruseasca uda ca un cotoi mare si negru din capul aluia, dobitocii beti de-l carau pe altu in carca sau costumul alb al aluia de parea un idiot, construiesc un tablou frumos. un tablou adevarat care putea foarte simplu sa fie din rusia, dar si din romania, bulgaria, sau iugoslavia.
- imaginea, pe tot parcursul filmului, este excelenta. de multe ori nu vei distinge decat una sau doua culori
- povestea, titlul (compania a 9-a), pregatirea soldatilor de razboi, instructorul trecut prin focul bataliilor, chiar si o parte din final, sunt copiate parca de pe tiparul filmului cu eroul american, desi filmul este inspirat dupa fapte reale
- personajele insa sunt rusesti pana la maduva. unu e betiv si e adus pe brate de tovarasii care-l conduceau la tren, unu facea foamea de cand se stia si ar fi halit resturile ramase dupa alti soldati, sau altul, tipul intelectualui firav la trup si musculos la suflet
- in timpul pregatirilor pentru Afganistan, cand li se cere sa cucereasca o movila, in deal ii asteapta niste tovarasi de-i ia la bocanci in gura. ciobaneste. intr-un film american i-ar fi nimicit cu lovituri de carate. dupa ce s-au pregatit baietii repeta faza cuceririi redutei. in deal ii asteapta aceiasi tavarishchi. astia nu fac nici un plan laborios sa-i ia prin invaluire, sa atace pe mai multe flancuri. nu tatica, s-au gandit ei sa-i apuce pe aia de picioarete si sa-i muste.
- cand se duc sa o babardeasca pe alba ca zapada... intr-un film americanesc eftin se ducea doar unul, care evident se indragostea de gajica, ii gasea latura sensibila, apoi se batea cu un camarad care o facea p'aia tarfa. acilea, in 9 rota, se duc toti aliosii odata si o fac pe aia posta intr-un depozit dezafectat. intelectualu, se duce si el ultimu, ii spune aleia ca e frumoasa, si era a dreaq, si o prezinta tovarasilor in stilul sau. una dintre cele mai misto scene.
- beau astia la vodca de n-ai vazut. din pufoaica, din sticla de jumate, din cani ruginite
- v-am zis ca imaginea e senzationala? v-am zis parca
- traficul cu arme si benzen nu e de la holivud niciodata
- aaa, faza cu talismanu de-l tine in viata pe ala la final e rambo curat
- stiu ca finishu o sa spuneti ca e clar american. dar. dar, repet, dar, intr-un film holivudian ar fi trait mai multi si poate apareau si unii care aplaudau la sfarsit. tot intr-unu d'asta, armata nu i-ar fi uitat in niciun caz pe prosti acolo. cum sa-si faca armata de ras? tot acolo trebuia sa existe si o faza cu drapelul american aparat de vrun tampit
acu', ca v-am zis si sfarsitu, uitati-va la film. eu zic ca n-ati mai vazut unul asa.
de ceva vreme, nu stiu daca o fi semn de batranete, mi s-au ascutit simturile. simt aproape monstruos. uneori monstruos de frumos. de cateva luni, nu ma despart de o guma de mestecat erueivz, mov, nu stiu, cu ceva fructe, nu-mi dau seama bine. ma spal cu un gel de dus refuzat de toata lumea, cu un miros foarte puternic, al unei case de parfumuri celebra. a, parfumul e de femeie si foarte greu. tot in nas de multe ori imi vine un parfum dulce, de nicaieri si de peste tot. mandarine. n-am mancat poate toata viata atea cate am halit in ultimele luni. odorizantul din masina e de mandarine. eu l-am ales. ce e cat de cat normal la mine? burberry. london. ala imbracat. sau nu e normal?
nu va povestesc ca mai demult m-am uitat dupa mine sa vad daca am coborat din tramvai, dar va spun ca de doua zile, cand ma uitam la 9 rota, am un simtamant: smirghel fin, miere, lipici alb si strangere de maini perfecta ca atunci cand bei zeama de lamie si limba, uscata, ti se lipeste de cerul gurii. azi dimineata, intre smirghel si miere a aparut si sange.

4 comments:

shmeny said...

cand ti se ascut simturile esti mai tanar, nu mai batran. dar cea mai tare e urmatoarea faza: odata cu schimbarea la fata, blogul tau ne arata ca varza de fuhrer nu a mai scris de un an... io zic ca mai mult

Florentina said...

Doamne, ce chestie... Exact aceeasi observatie am facut-o si eu mai devreme, pe mess, catre Cronicaru'

shmeny said...

inseamna ca ne lipseste batranul scriitor

cronicaru' said...

a lasat penita si a luat sabia interlopu asta