Plecam spre Lisboa. Jos e Praga. Dupa cum se poate vedea plecam dinspre Rasarit si ne indreptam catre Vest.
M-au trecut fiori reci cand am vazut bulevardele alea prin cer. Ma gandeam daca om nimeri si noi vreun "sofericios" ca prin Bucuresti, mai grabit, si depaseste pe linia de tramvai...
Din India, d'acolo de la el, si pan' la Amserdam e ceva cale...I s-or fi coclit omuluipicioarele...Si mie mi s-a aburit lentila aparatului.
Da, e umbra avionului in care ma aflam. Nu stiu ce e cu aura aia...Xfiles. Poza de care sunt f mandru.
Au portughejii astia niste plaje ba nenica...la ocean.
O statuie a lui Isus Cristos. In prima faza am crezut ca am ajuns la Rio...
Peste Lisboa eram io. Peste orasul care miroase a peste si a apa sarata.
O staie de metrou. Culmea e ca era un capat de linie, adik un fel de IMGB, Pipera, Laromet sau Industriilor. Misto amenajata, cu o librarie imensa, magazine, dar si cu un fel de terasa subterana unde se faceau mici si fripturi.
Nu e in Pantelimon. Si nici in Rahova, ca nu-s blocurile galbene...
Circulau zvonuri ca aici si-ar fi pus Pamela Anderson prima pereche de silicoane. Numai ca le-a schimbat repede pentru ca erau obisnuite sa iasa la iveala ca la mai toate suporterele carioca.
Un pod cica celebru - Vasco da Gama, cel mai lung din Europa, 17,2 Km si un perete placat cu prea-des-intalnita-ceramica. Apropo, nebunii au un Museu Nacional do Azulejo, adik Muzeul National al Ceramicii.
O bucata de Ocean, o bucata de São João das Maias Fort, in spate una bucatica de Belem Fort. Secolele trecute, oricum...
Una bucatoaie de plaja, un mizilic dupa cum ati vazut din avion, la acelasi ocean. Pacat ca-i scump avionul, dar am auzit ca se baga Blue Air de la sfarsitul lui marte. Cu o mie de euri cred ca faci o baie misto la Atlantic, doua persoane, o saptamana. Si va zic, ca la Cascais nu miroase nici a Kusadasi nici a Halkidiki. No offense.
O gara obscura din Portugalia. Vorbesc serios, e vorba de un orasel minuscul, de fapt o suburbie a Lisabonei. Dupa cate se vede, peronul era cam gol. In general garile arata in felul asta, desi nu orea am inteles pentru cine.
Prin outlet-ul asta mi-am rupt eu picioarele o zi intreaga. Am mai mers si cu trenul zeci de kilometri sa ajung la el. La intoarcere m-am desteptat si am luat autocarul dupa cum se vede. Daca a meritat? Habar n-am. Pot insa sa spun ca drumetia de unul singur a fost o adevarata incercare. Am demonstrat totodata ca proverbul cu orbul si braila e foarte adevarat. Apropo, o singura data nu m-am inteles cu un portughez, cand eu ii spuneam de port si el imi zicea ca ala e alt oras - Porto desigur. O fi zis ca-s american.
"Suntem peste tot acasa..." Aaa, scuze, nu e o cioara, da' seamana. Apropo, n-am auzit galeria lu' Dinamo sa cante "Rui Costa are cioc si pene".
Rezervele Benficai la fotbal si titularele Benficai, la gagici. Acu se faceau echipele. Ala cumingea era arbitru.
In centru de Lisboa, de capitala europeana (apropo, care se bucura de integrarea noastra prin afise) m-a abordat un hombre care imi zicea ceva de gagicia sau ceva de genu'. N-o avea cu el. Eee, fiecare oras se pare ca are pescarii lui.
Bai tata, aveau astia niste seminte de flori... Cengiarii aia doi de stau in fata magazinului se ofereau clientelor, in cazul in care nu le convenea ce gaseau inauntru, sa le faca ei copii din flori. Dupa cum se vede nu era coada nici afara, da' nici inauntru.
Un tanar intreprinzator din Lisboa. Vindea de toate, vorba cantecului, ace, brice si...Sacosa o luase din Europa. Nu, nu din centrul comercial. Ce, Portugalia nu e in Europa?
Aici zici ca-i la Bucale. O cladire veche, frumusica, dar cu aere conditionate la vedere. Ba, io nu m-am uitat pe harta, Portugalia e langa Balcani?
Super tare mi s-a parut hotelul. Inauntru, al receptie, as fi vazut o matroana neagra batrana si grasa, imbracata intr-un neglije rosu, cu o tigara in gura. Desculta. N-am intrat.
In imediata apropiere, in acelasi centru vechi al orasului, cel mai renumit magazin de bijuterii din Lisboa. Nu te apropiai de nimic Ingrid!
O panorama a centrului vechi. Se vedea si o bucata de port in zare.
O cetate, un castel, ceva...N-am mai avu ttimp sa caut pe Google si nici sa citesc inscriptia de la intrare, pentru ca trebuia s-o intind spre Bucuresti. Era frumos oricum.
Un fel de port pe raul Tejo. Misto dar am inteles ca destul de scump prin zona.
Bai tata, niste culori in orasul asta de juri ca primar e ala cu almanahele. Fara gluma acum, mie imi place stilul la nebunie. Desi era februarie, aveam impresia ca-i vara.
Asta e un lift. Santa Justa pe numele lui. Dai 2 euri te suie si te coboara oricand vrei tu p eparcursul unei zile. Priveliste de 2000 de euri. Daca nu batea vantu asa rau puteai sa bei si o cafea pe terasa. Liftul, facut de un arhitect francez pe principiul Turnului Eifel, are totusi elemente ale neo-gothic-ului. Uneste cel mai de jos punct al Lisabonei cu "Everestul" lor. 1902.
Un cetatean gospodar face aprovizonarea. Cred ca nevastasa e aia care isi intinsese rufele. N-am prins faza cand si-a instalat asta grataru, ea tipa, el ii spune sa dea cu praf de mers ca pierde serialu', ea ii spune ca o sufle in ele pana o sa miroasa a lemonlime. Cert este ca langa duba, este coltul casei presedintelui Aníbal Cavaco Silva.
O chestie foare misto. Tevile de scurgere ale unor cladiri pe peretii exteriori. Vegetatia le transforma intr-un fel de brazi de Craciun de pe timpul lui Nea Nicu.
Yuki din Japonia si prietena lui. Foarte de treaba omuletzii. Am promis ca le trimit poza, dar...De ce trebuie sa ne facem noi mereu de ras?
Tanti n-are uscatorie in bloc. Mai nimeni nu are uscatorie in Lisboa. Remarcati faianta.
Fata asta chiar suferise o operatie la fata. A venit oarecum suparata sa ma intrebe de ce i-am facut poza. I-am spus ca arata interesant si daca vrea sterg poza. N-a vrut. Nu stiu de ce mergea insa imbracata asa...
2 euri un cornet de castane. Tot in centrul vechi. Fumul e de la carbuni. Traditiile se respecta.
Lustragii in Giurgiu. Ba nu. In Lisboa. Da' ziceai ca-i la Dunare. Nu lipseau decat cainii. Aveau oamenii o meseie insa... Eu o sa-i readuc in Bucuresti.
Eu copo para beber a ginjinha em meio cidade de Lisboa. Cred ca n-am gresit. Oricum, mi s-a parut foarte misto sa ai un magazin de 4 metri patrati, in care sa vinzi un singur sortiment de bautura, un fel de visinata foarte tare,in centrul unei capitale europene, cu un eur paharelul de 50 ml. Ma cam luase de cap. Nu prea mancasem.
Cutie de lustragiu. Nu l-am gasit pe Eusebio. Cred ca era mai de pret si-l tinea la cutie.
O duhoare prin unele locuri care arata ca foamea e prezenta peste tot. Dupa cum vedeti, singura diferenta e ca ai lor sunt mai apropiati de animale decat ai nostri.
Dementiali negrisorii astia. Erau din Africa si vindeau fructe de coca. Niste ciudatenii rosii, cam cat castanele. Am vrut sa incerc, da' mi-era sa nu ma opreasca aia la aeroport pt trafic de stupefiante. Astia se laudau ca le-ar fi cules din desert, sau cel putin asa am inteles io in romana din vorbele lor afrikane amestecate cu ceva portugheza. Sau o fi iesit melanju' din cauza fructelor?
O alta ginjinha-rie. Se observa ca patronu era mai bogat. Incapeau vreo patru musterii in acelasi timp in bodega si gama de prooduse era mai bogata, vreo patru feluri de sticle.
Un alt ivestitor de calibru din capitala lusitana. Am vrut sa o incerc pe onorabila doamna din imagine sa-i cer ace de arici mazambican, da' mi-a fost frica sa nu aiba si sa nu-mi ajunga banii. Cat timp i-o lua sa faca inventarul marfurilor?
Draculea in Lijboa (asta e pronuntia corecta). Cel mai aglomerat magazin pe care l-am vazut. Toti curiosii se stransesera sa-si cumpere caciuli in forma de bip sau bip goflabile. Dupa cum se observa si pozitia manilor celor doi de la intrare era cam suspecta si datatoare de ganduri perverse.
Cea mai misto cladire pe care am vazut-o in Lisabona. Vai de mama ei. Pricajita, parlita, obosita, amarata, cojita, dar cu aer conditionat. Inca o faza misto - jumatate dintre ferestre erau pictate pe zid. Iti dai seama ca nici nu stii daca se holbeaza cineva la tine sau nu cand iti schimbi chilotzii. Pe dos.
Atata vegetatie n-am vazut de mult. Orasul asta zici ca a crescut in jungla. A chelit, i-au mai ramas decat doua fire de palmier in cap, dar i-au crescut favoriti stufosi de iarba la margini de acoperisuri.
In statiile de metrou ma simteam ca in baie. Nu pentru ca m-ar fi apucat cufureala. Si nici nu-mi venea sa pun faianta. Pentru ca o pusese cineva inaintea mea.
La stop, nervosii astia doi vroiau sa-si masoare fortele. Nu stiu daca "draivaru" aleia noi era iubitor de animale si i-a fostmila de porumbelul din fata lui, da' l-a facut ala cu "cazanul ala de tuica". Voi pe care ati alege-o?
In sfarsit, gata inchei, rasuflati usurati. Daca nu cumva v-am pierdut pe toti pe drum cu postul asta. Si n-am stat decat 4 zile. Va dati seama daca o sa-mi fac vacanta acolo...
Hai ma, priviti-l si pe negrisorul asta din aeroport. Mi s-a parut simpatic si cuo mutrisoara caracteristica pentru toti cei colorati din Portugalia. Mai toti seamana cu Pele, la batranete. Nu vezi figuri fioroase gen Dennis Rodman, Ice Cube sau Jean Philippe Mendy.
Numai una si gata. Asta e Amsterdam de sus. Ce m-a surprins cand m-am apropiat de pamant. Luminile alea mai mari erau terenuri de sport cu intalatii de nocturna. Astia vor sa scoata din ei toate toxinele de le trag in piept din ierburile alea usoare permise de lege. Gata.
Plecam spre Lisboa. Jos e Praga. Dupa cum se poate vedea plecam dinspre Rasarit si ne indreptam catre Vest.
M-au trecut fiori reci cand am vazut bulevardele alea prin cer. Ma gandeam daca om nimeri si noi vreun "sofericios" ca prin Bucuresti, mai grabit, si depaseste pe linia de tramvai...
Din India, d'acolo de la el, si pan' la Amserdam e ceva cale...I s-or fi coclit omuluipicioarele...Si mie mi s-a aburit lentila aparatului.
Da, e umbra avionului in care ma aflam. Nu stiu ce e cu aura aia...Xfiles. Poza de care sunt f mandru.
Au portughejii astia niste plaje ba nenica...la ocean.
O statuie a lui Isus Cristos. In prima faza am crezut ca am ajuns la Rio...
Peste Lisboa eram io. Peste orasul care miroase a peste si a apa sarata.
O staie de metrou. Culmea e ca era un capat de linie, adik un fel de IMGB, Pipera, Laromet sau Industriilor. Misto amenajata, cu o librarie imensa, magazine, dar si cu un fel de terasa subterana unde se faceau mici si fripturi.
Nu e in Pantelimon. Si nici in Rahova, ca nu-s blocurile galbene...
Circulau zvonuri ca aici si-ar fi pus Pamela Anderson prima pereche de silicoane. Numai ca le-a schimbat repede pentru ca erau obisnuite sa iasa la iveala ca la mai toate suporterele carioca.
Un pod cica celebru - Vasco da Gama, cel mai lung din Europa, 17,2 Km si un perete placat cu prea-des-intalnita-ceramica. Apropo, nebunii au un Museu Nacional do Azulejo, adik Muzeul National al Ceramicii.
O bucata de Ocean, o bucata de São João das Maias Fort, in spate una bucatica de Belem Fort. Secolele trecute, oricum...
Una bucatoaie de plaja, un mizilic dupa cum ati vazut din avion, la acelasi ocean. Pacat ca-i scump avionul, dar am auzit ca se baga Blue Air de la sfarsitul lui marte. Cu o mie de euri cred ca faci o baie misto la Atlantic, doua persoane, o saptamana. Si va zic, ca la Cascais nu miroase nici a Kusadasi nici a Halkidiki. No offense.
O gara obscura din Portugalia. Vorbesc serios, e vorba de un orasel minuscul, de fapt o suburbie a Lisabonei. Dupa cate se vede, peronul era cam gol. In general garile arata in felul asta, desi nu orea am inteles pentru cine.
Prin outlet-ul asta mi-am rupt eu picioarele o zi intreaga. Am mai mers si cu trenul zeci de kilometri sa ajung la el. La intoarcere m-am desteptat si am luat autocarul dupa cum se vede. Daca a meritat? Habar n-am. Pot insa sa spun ca drumetia de unul singur a fost o adevarata incercare. Am demonstrat totodata ca proverbul cu orbul si braila e foarte adevarat. Apropo, o singura data nu m-am inteles cu un portughez, cand eu ii spuneam de port si el imi zicea ca ala e alt oras - Porto desigur. O fi zis ca-s american.
"Suntem peste tot acasa..." Aaa, scuze, nu e o cioara, da' seamana. Apropo, n-am auzit galeria lu' Dinamo sa cante "Rui Costa are cioc si pene".
Rezervele Benficai la fotbal si titularele Benficai, la gagici. Acu se faceau echipele. Ala cumingea era arbitru.
In centru de Lisboa, de capitala europeana (apropo, care se bucura de integrarea noastra prin afise) m-a abordat un hombre care imi zicea ceva de gagicia sau ceva de genu'. N-o avea cu el. Eee, fiecare oras se pare ca are pescarii lui.
Bai tata, aveau astia niste seminte de flori... Cengiarii aia doi de stau in fata magazinului se ofereau clientelor, in cazul in care nu le convenea ce gaseau inauntru, sa le faca ei copii din flori. Dupa cum se vede nu era coada nici afara, da' nici inauntru.
Un tanar intreprinzator din Lisboa. Vindea de toate, vorba cantecului, ace, brice si...Sacosa o luase din Europa. Nu, nu din centrul comercial. Ce, Portugalia nu e in Europa? 
Aici zici ca-i la Bucale. O cladire veche, frumusica, dar cu aere conditionate la vedere. Ba, io nu m-am uitat pe harta, Portugalia e langa Balcani?
Super tare mi s-a parut hotelul. Inauntru, al receptie, as fi vazut o matroana neagra batrana si grasa, imbracata intr-un neglije rosu, cu o tigara in gura. Desculta. N-am intrat.
In imediata apropiere, in acelasi centru vechi al orasului, cel mai renumit magazin de bijuterii din Lisboa. Nu te apropiai de nimic Ingrid!
O panorama a centrului vechi. Se vedea si o bucata de port in zare.
O cetate, un castel, ceva...N-am mai avu ttimp sa caut pe Google si nici sa citesc inscriptia de la intrare, pentru ca trebuia s-o intind spre Bucuresti. Era frumos oricum.
Un fel de port pe raul Tejo. Misto dar am inteles ca destul de scump prin zona.
Bai tata, niste culori in orasul asta de juri ca primar e ala cu almanahele. Fara gluma acum, mie imi place stilul la nebunie. Desi era februarie, aveam impresia ca-i vara.
Asta e un lift. Santa Justa pe numele lui. Dai 2 euri te suie si te coboara oricand vrei tu p eparcursul unei zile. Priveliste de 2000 de euri. Daca nu batea vantu asa rau puteai sa bei si o cafea pe terasa. Liftul, facut de un arhitect francez pe principiul Turnului Eifel, are totusi elemente ale neo-gothic-ului. Uneste cel mai de jos punct al Lisabonei cu "Everestul" lor. 1902.
Un cetatean gospodar face aprovizonarea. Cred ca nevastasa e aia care isi intinsese rufele. N-am prins faza cand si-a instalat asta grataru, ea tipa, el ii spune sa dea cu praf de mers ca pierde serialu', ea ii spune ca o sufle in ele pana o sa miroasa a lemonlime. Cert este ca langa duba, este coltul casei presedintelui Aníbal Cavaco Silva.
O chestie foare misto. Tevile de scurgere ale unor cladiri pe peretii exteriori. Vegetatia le transforma intr-un fel de brazi de Craciun de pe timpul lui Nea Nicu.
Yuki din Japonia si prietena lui. Foarte de treaba omuletzii. Am promis ca le trimit poza, dar...De ce trebuie sa ne facem noi mereu de ras?
Tanti n-are uscatorie in bloc. Mai nimeni nu are uscatorie in Lisboa. Remarcati faianta.
Fata asta chiar suferise o operatie la fata. A venit oarecum suparata sa ma intrebe de ce i-am facut poza. I-am spus ca arata interesant si daca vrea sterg poza. N-a vrut. Nu stiu de ce mergea insa imbracata asa...
2 euri un cornet de castane. Tot in centrul vechi. Fumul e de la carbuni. Traditiile se respecta.
Lustragii in Giurgiu. Ba nu. In Lisboa. Da' ziceai ca-i la Dunare. Nu lipseau decat cainii. Aveau oamenii o meseie insa... Eu o sa-i readuc in Bucuresti.
Eu copo para beber a ginjinha em meio cidade de Lisboa. Cred ca n-am gresit. Oricum, mi s-a parut foarte misto sa ai un magazin de 4 metri patrati, in care sa vinzi un singur sortiment de bautura, un fel de visinata foarte tare,in centrul unei capitale europene, cu un eur paharelul de 50 ml. Ma cam luase de cap. Nu prea mancasem.
Cutie de lustragiu. Nu l-am gasit pe Eusebio. Cred ca era mai de pret si-l tinea la cutie.
O duhoare prin unele locuri care arata ca foamea e prezenta peste tot. Dupa cum vedeti, singura diferenta e ca ai lor sunt mai apropiati de animale decat ai nostri.
Dementiali negrisorii astia. Erau din Africa si vindeau fructe de coca. Niste ciudatenii rosii, cam cat castanele. Am vrut sa incerc, da' mi-era sa nu ma opreasca aia la aeroport pt trafic de stupefiante. Astia se laudau ca le-ar fi cules din desert, sau cel putin asa am inteles io in romana din vorbele lor afrikane amestecate cu ceva portugheza. Sau o fi iesit melanju' din cauza fructelor?
O alta ginjinha-rie. Se observa ca patronu era mai bogat. Incapeau vreo patru musterii in acelasi timp in bodega si gama de prooduse era mai bogata, vreo patru feluri de sticle.
Un alt ivestitor de calibru din capitala lusitana. Am vrut sa o incerc pe onorabila doamna din imagine sa-i cer ace de arici mazambican, da' mi-a fost frica sa nu aiba si sa nu-mi ajunga banii. Cat timp i-o lua sa faca inventarul marfurilor?
Draculea in Lijboa (asta e pronuntia corecta). Cel mai aglomerat magazin pe care l-am vazut. Toti curiosii se stransesera sa-si cumpere caciuli in forma de bip sau bip goflabile. Dupa cum se observa si pozitia manilor celor doi de la intrare era cam suspecta si datatoare de ganduri perverse.
Cea mai misto cladire pe care am vazut-o in Lisabona. Vai de mama ei. Pricajita, parlita, obosita, amarata, cojita, dar cu aer conditionat. Inca o faza misto - jumatate dintre ferestre erau pictate pe zid. Iti dai seama ca nici nu stii daca se holbeaza cineva la tine sau nu cand iti schimbi chilotzii. Pe dos. 
Atata vegetatie n-am vazut de mult. Orasul asta zici ca a crescut in jungla. A chelit, i-au mai ramas decat doua fire de palmier in cap, dar i-au crescut favoriti stufosi de iarba la margini de acoperisuri.
In statiile de metrou ma simteam ca in baie. Nu pentru ca m-ar fi apucat cufureala. Si nici nu-mi venea sa pun faianta. Pentru ca o pusese cineva inaintea mea.
La stop, nervosii astia doi vroiau sa-si masoare fortele. Nu stiu daca "draivaru" aleia noi era iubitor de animale si i-a fostmila de porumbelul din fata lui, da' l-a facut ala cu "cazanul ala de tuica". Voi pe care ati alege-o?
In sfarsit, gata inchei, rasuflati usurati. Daca nu cumva v-am pierdut pe toti pe drum cu postul asta. Si n-am stat decat 4 zile. Va dati seama daca o sa-mi fac vacanta acolo...
Hai ma, priviti-l si pe negrisorul asta din aeroport. Mi s-a parut simpatic si cuo mutrisoara caracteristica pentru toti cei colorati din Portugalia. Mai toti seamana cu Pele, la batranete. Nu vezi figuri fioroase gen Dennis Rodman, Ice Cube sau Jean Philippe Mendy.
Numai una si gata. Asta e Amsterdam de sus. Ce m-a surprins cand m-am apropiat de pamant. Luminile alea mai mari erau terenuri de sport cu intalatii de nocturna. Astia vor sa scoata din ei toate toxinele de le trag in piept din ierburile alea usoare permise de lege. Gata.
13 comentarii:
cronicare, aveam o zi cretina. dupa aia am intrat pe blogul ta si s-a luminat intrucitva. Apucat-te de cronici de calatorie! De-adevaratelea! Savoare speciala... Iar aia cu bijuteriile - nu te puteai apropia, ingrid" - o sa zimbesc toata ziua... Muita obrigada!
Pe Santa Justa am urcat si eu si era chiar superb. Acolo sus am baut cea mai buna bere din Lisabona, chiar daca era aceeasi Sagres cu cea pe care am degustat-o noi, mai tii minte, la carciuma lu' Andreea, Santa Cruz Rock'n Roll parca se numea...A propos de Santa Justa si de bere. Acolo sus era 3 Euro paharul de Sagres, dar jur ca merita fiecare centima, pentru privelistea pe care o aveai si pentru invidia cu care te priveau turistii care urcau si observau ca toate cele 5 mese sunt ocupate, iar tu iti stergeai spuma Sagres de pe buze. Si cand te gandesti, cronicare, ce aproape eram sa bem o bere in Place Pigalle, pe Champs Elysees sau la o taverna din Montmartre, evident dupa un meci pe Parc des Princes...
eu credeam ca esti in greva blogistica si, cind colo, tu te plimbai prin lisboa! dar rezultatul merita. f. misto post, cu poze si comentarii cu tot. eu agradeço tambein.
Shmeny- ma bucur sa aud ca blogul meu e far. m-as apuca de cronici d'astea, da' n-am gasit omu' care sa ma plateasca pt ele. N-am inteles sfarsitu! Adik tu-mi dai si apoi imi multumesti? Sau o fi un sortiment de multumire?
Alex - tu ai avut bulan cu Santa aia corecta. O fi fost soare. A doua zi cand am fost io, terasa exista in continuare, desi mai avea putin sa fie smulsa de vant. As fi baut mai degraba o tzuik sa ma incalzesc.
Lumi- recunosc am fost cam bleg in ultima perioada. promit sa revin. Fix episodu' ala din Escrava Isaura l-am pierdut si n-am inteles ultima expresie.
Domnu' cronicar, poci pentru ca sa zic ca detectez talent aicea, in ce pui tu pe hartie... au, pardon, nu e hartie, da' ce dracu' e? Monitor? Spatiu virtual? Ma rog, ce-o fi. Mi-a placut cam tot :) si e interesant ca scrii "vizual", adica io cred ca nu prea aveai nevoie de poze, ca sa te faci tu inteles. Faza cu matroana, grasa, desculta, cu tigara, cu rotocoalele de fum (acuma fabulez :), mi-a placut la culme. Trebuia sa intri, in ciuda lu' Ingrid :) He, he. Buna reconstituire a traseului in Lijboa :), buna tare :)
Hiuh! Mult! Stop. Insa citit tot. Stop. Placut si zambit. Stop. Uneori ras in hohote de una singura. Stop. Scoti nebunia din om! Stop.
:)
nu, nu, era din Clona, nu din Escrava Isaura:-))) fii serios, inseamna "si eu iti multumesc". dupa shmeny, adica...
Pe undeva am fost si eu cu tine...in fiecare telefon primit si dat....
Nu cred ca exista vreun povestitor mai amanuntit decat tine...si care sa creeze atmosfera indiferent de cate ori spune aceiasi povestioara.Mai ales pe aia cu ma-sa lui Radu si, in ultima vreme pe cea a meseriasului din Touareg, pe circuitele offroad...toate au un farmec aparte...
Din cate te stiu eu, ai putea sa detaliezi cu aceiasi savoare(foto+poveste) si prepararea bucatelor pe care le gatesti, a aventurilor tale de la tara, de l aculesul viei....
florentina - merci. Culmea, matroana aia avea o voce pitigaiata rau :))
oana anca - nu mi-am propus niciodata sa scot omu' din nebunie, asa ca fac si io ce pot. stop
lumi- aha, m-am luminat
ingrid - stii bine ca "pe undeva" esti mereu cu mine. promit sa v-o spun (inca) odata p'aia cu ma-sa lu Radu.
anonymous - nici io nu m-am lamurit cu nebunia. mai vreti voi da' trebe sa stiti ca aventura cainilor prin EU s-a incheiat. poate la toamna...
E a doua oara, si ultima, cand raspund unui anonim. Daca vreti un pseudonim va puteti autentifica nu numai cu anonimus ci si cu Ghe, Ghita, Cucu, Blegu, jean, chioru, sau benocle. Anonimu suna prea a amenintari cu bombe facute de copii care chiulesc de la scoala.
PS. Imi rezerv dreptu, io cu de la mine putere, pai daca nici io cu banii meeeeeeiiii, sa sterg toate comentariile anonime sau cu caracter forumistic. Vreti forum sau chat, incercati site-urile de profil. Acolo va puteti gasi o pritena, un prieten, care sa va ajute, cel putin virtual, in nevoile pe care le aveti.
Trimiteți un comentariu