Direcţia Naţională Antifotbal

În rechizitoriul formulat de procurorii DNA în celebrul dosar "valiza" nu găseşti dovezi clare care să îi incrimineze pe inculpaţi. În schimb, pus la zid e fotbalul, "oamenii legii" încercând să dovedească un fapt stupid, că o echipă retrogradată nu ar mai fi avut pentru ce să joace în ultima etapă.

Ca să iasă bine în dosar, Universitatea Cluj, retrogradată la sfârşitul sezonului 2007-2008, ar fi trebuit să nu se mai prezinte la meciul cu CFR Cluj, din ultima etapă. Toate întrebările procurorului DNA puse martorilor, un director sportiv şi un antrenor secund, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se învârteau în jurul aceluiaşi subiect: De ce ar fi vrut U. Cluj să câştige meciul cu CFR Cluj, în condiţiile în care era retrogradată? Ce acuzare o mai fi şi asta? Evident că răspunsul stă în valiza mult-discutată, dar la fel de adevărat ar fi putut veni cât se poate de simplu, ca o mutare de şah mat: păi de aia fiinţează o echipă de fotbal, ca să joace şi să câştige. Fiecare meci, indiferent de poziţia din clasament. Ăsta e fotbalul, ăsta e sportul. Cel puţin teoretic. Aşa scrie la carte şi de vreme ce nu ai alte dovezi, totul devine comedie.

Martorii au intrat şi mai mult în subiect şi au explicat că motivaţia jucătorilor ar fi venit din faptul că echipa nu şi-a realizat baremul de puncte care ar fi scutit-o să înceapă sezonul următor cu un handicap, aşa cum prevede regulamentul. "Oamenii legii", procurori şi judecători, n-au prea înţeles. O altă justificare adusă timid de unul dintre martori a fost rivalitatea dintre cele două echipe, Universitatea Cluj şi CFR Cluj, dar justiţia din nou a ridicat din urmeri a neînţelegere.

Procurorul a venit mai apoi cu o altă întrebare, care se dorea a fi acuzatoare: Dacă ar fi câştigat U. Cluj meciul cu CFR, cine ar fi ieşit campioană? Acuzarea miza pe răspunsul firesc – Steaua, aducând astfel un argument în plus în încercarea de demonstrare a existenţei "valizei". Numai că martorul a pronunţat cuvântul "probabil" înainte numelui Stelei. Şi era perfect adevărat, pentru că era posibil, cel puţin teoretic, ca echipa bucureşteană să piardă ultimul meci pe care îl mai avea de disputat, cu Gloria Buzău, şi implicit titlul de campioană.

Acelaşi procuror DNA, Cameluş Păduraru, a fost luat efectiv "la mişto" de către conducătorii cluburilor şi impresarii acuzaţi într-un alt dosar, al "transferurilor de fotbalişti". Păduraru întreba atunci, acuzator, dacă nu cumva cluburile ar fi putut obţine un preţ mai mare din urma transferurilor, iar inculpaţii au răspuns "ce face bă, evaluează jucătorii, ce e aici?".

Dacă nu va reuşi să aducă probe care să demonstreze corupţia în cazurile respective, pe care o suspectează toţi microbiştii, procurorii DNA riscă să se transforme în chibiţi de Cişmigiu, iar instituţia poate purta numele de Direcţia Naţională Antifotbal.

Deci, cât de prost să fii?

Asemănări

Băsescu merge să "consulte" o vrăjitoare :

Vrăjitoarea, foarte concentrată, închide ochii şi îi spune :

- Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.

Băsescu zâmbeşte şi o întreabă :

- Deci mulţimea este fericită ?

- Da, ca niciodată !

- Şi oamenii aleargă după maşină ?

- Da, aleargă în jurul maşinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte

dificil să facă loc maşinii.

- Sunt şi oameni care poartă drapele ?

- Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.

- Chiar aşa ? Şi oamenii strigă, cântă ?

- Da, oamenii strigă fraze de speranţă : Poporul este în sărbătoare.

- Si eu, eu cum reacţionez la toate astea ?

- Nu pot sa văd ! Coşciugul este închis

dacă au ieşit şi bancuri e clar, 25 de ani e la cârmă. dar au trecut 6. mai sunt 19. nu e mult

Gama controverselor e strâmtă

descopăr cu surprindere că mai sunt oameni intrigaţi de ceea ce se întâmplă în ţară. şi mă refer la shmeny. pune pasiune, se revoltă.eu sunt resemnat. cum nu cred că e va mai găsi unul precum carol I să-şi lase el avuţiile prin alte părţi şi să vină cu căruţa să ne scoată din noroi, sunt resemnat. asta e. asist ca la un spectacol la tot.

în aceeaşi zi, total întamplător, gândul meu bun mă duce pe net să citesc un text. acu' o să ziceţi că mă dau eu deştept sau că-mi place să mă dau. cu riscul ăsta copiez aici textul apărut în (da, mă dau şi eu deştept) Dilema Veche, la 1 septembrie 2006, sub semnătura lui Ion Vianu:

Cea mai frumoasă ţară

Am crezut, foarte multă vreme, că România e cea mai frumoasă ţară. Şi cînd trăiam aici, şi mai apoi, cînd am ajuns în exil. Chiar aşa era - frumoasă. Mă întorc în locuri pe care le iubeam, sînt dezamăgit. Prea multe rîpi, prundişuri imense, coaste de munte golaşe, gunoaie (care se autoaprind). Nostalgia mea pentru România copilăriei a rămas neatinsă. S-a schimbat însă natura românească. La fiecare ploaie se mai surpă un drum, mai dispare un sat. Ţara o ia la vale. În peisaj, peste tot, fabrici închise te privesc chiorîş, cu ochii întunecaţi ai ferestrelor sparte. În Bucureşti sînt prea multe maidane, de te plimbi te latră cîinii, nu totdeauna din curţi. Oraşele sînt cam părăginite. Casele vechi încep să fie restaurate; cele noi - vorba unui arhitect: la o mie găseşti şi una frumoasă. Am trăit cu convingerea că nu numai veşnicia, şi bunul-gust s-a născut la sat. Nu m-am înşelat, dacă merg la Muzeul Ţăranului sau al Satului, am dovada. Dar nu ştiu cum se face că s-a pierdut simţul estetic, mai ales în oraşe. Ce e nou e strident, materialele sînt de doi bani, formele - pocite, există un fel de oroare de simetrie. Domină linii oblice, surplombe borţoase. Casele sînt prea mari, cu turnuleţe (nu de palatele rome vorbesc!). Parcă singura preocupare a celor ce clădesc e să-ţi dea în cap cu bogăţia lor. Totuşi vin şi ei de la ţară. Sînt prima, a doua generaţie, la ei acasă au văzut un pic de potriveală între lucruri. O tindă, o prispă. O anumită măsură. Unde e gustul? - A dispărut, sămînţa lui e de negăsit. În fine, greu de găsit. Mă plimb, şi cam asta constat. Mai sînt oaze de frumuseţe, cîte un parc, o mănăstire. Un muzeu. Rare sînt astea! Oaze.
Nu ştiu cum mi-a venit termenul ăsta, de undeva din inconştient: postceauşismul multilateral dezvoltat. O angoasă, fără Europa nu putem, cu ea n-o să mai avem dreptul la mito... în fine.
Vrem în Europa cum voia Ionel Brătianu Ardealul fără ardeleni.
Toată lumea e anticomunistă. Bun. Dar nu regăsesc politeţea omului occidental, gustul pentru pluralitate. Gama controverselor e strîmtă. Uneori, mi se pare că trăim o situaţie paradoxală, chiar fantastică: ceauşismul anticeauşist. Apar cărţi. Există poeţi, romancieri. Se publică ediţii complete (Freud, Jung, Biblia septuaginta). Dar, în genere, ducem lipsă de proiecte mari. O să avem o reţea de autostrăzi, în secolul următor. Emigraţia: e un drept, un cîştig adevărat că poţi să pleci fără să "fugi", fără să te rupi definitiv, îţi laşi o şansă.
Cîţi or să revină?
Bărbaţii: au maşini 4x4. S-a schimbat tipul omenesc. Nişte tipi cu feţe rotunde, cefe groase. Burtoşi, la treizeci de ani. Trăire bizară, deunăzi, într-un magazin: erau doi cumpărători, plus doi vînzători. Semănau între ei ca picăturile de apă. Eu pe ăştia nu-i ştiam. Totuşi nu cred că sînt extratereştri. Femeile sînt bine. Parcă s-a refugiat în ele o anumită demnitate, vorbesc cu un fel de calm, sînt subţiri, puţin triste, puţin cercănate. Mă prind că visez la o lume de femei.

da, se pare că în dilemele astea deştepte nu scriu numai lingăi. mi-a plăcut să descopăr asta. ce înseamnă să ai prejudecăţi...

Chefi de net

Bă, dar nu mai pot frate. Pe unde întorc capul pe net, pe unde mai hălăduiesc, la 2, 5 , 25 de pagini trebe musai să dau de un chef. Mă nu-i mai înghiţ. Ultima modă în materie de fiţăreală ieftină e să te faci chef. Îţi pui cuşmă d’aia în cap, împreunezi mâinile la pept, iei o mină de dăştept (adică frăţică io sunt chef nu bucătar) şi te lansezi pe fb. Musai vin muşterii ca muştele la căcat. Căcălău, cum s-ar zice. Te umpli de caşcarabeţi.

Musai ca să te faci chef, tre să ştii engleză. Musai. Musaca e mousaka, tot ce foloseşti tu e food, trebuie să-i înveţi trickuri în bucătărie pe alţii, să fii dăştept bă, ce tura-vura. Să iasă de pe peretele tău de pe fb că eşti şi dăştept şi frumos şi pasionat de food.

Tot musai tre să ai o diplomă ceva în chefăreală. Tre’ să găseşti tu pe vreunul să-ţi certifice calităţile. Nu găseşti? Dă bă un sărci pă gugăl, că ştii engleză, găseşti o asociaţie de chefi de prin Congo şi zici că faci parte din organizaţia ălora. Cine dreac verifică?

Tot musai la tine pe perete pe reţeaua ta de socializare favorită tre’ să pui poze frate. Poze mişto cu haleală d’aia deşteaptă de faci tu. Musai îţi iei aparat de cel puţin o mie de coco, îl pui pe auto şi faci click când mai pui puţină făină, apoi un pahar de apă, o ceapă... şi tot aşa. Trebuie să-i înveţi pe oameni să gătească mă, ce dreac, tu eşti chef mărinimos. Tot aici pari preocupat de dietă, de mâncatul sănătos, de food styling, greutăţi tată, greutăţi.
Aşa, mai departe, cum faci tu trafic mare devii cunoscut şi tot aşa, urmează pasul cel mai important, renunţi la tot ce faci tu zilnic, renunţi la trafalet, la mincioc, la greblă sau la tastatură şi te dedici întru totul meseriei de chef. Toţi te vor aplauda. Acum trebuie să-i mai ţii un pic în priză. Le spui că e doar o pasiune de-a ta, că tu faci asta doar de amorul artei, că bucătăreala e o artă, că aşa şi pe dincolo. Unii vor dori să mănânce ceva din ce chefuieşti tu. Iei trei prieteni şi le zici să te aplaude când bucătăreşti. Îi pui pe fb. Creşte neliniştea în rândul fanilor. Ei, acu a venit momentul maxim, anunţi că îţi faci cârciumă, mă rog, în stilul ăla, food bla bla bla bla, nu trebuie să te mai învăţ eu. Iei credit de la bancă, dai o spoială într-o casă, pui 5 mese, iei o fată să debaraseze, clienţii vin de pe reţeaua de socializare şi gata frate. În curând îl umileşti pe Murdoch la caşcaval.

Pariu că mulţi nu ştiu să facă o mămăligă?

Continuu să cred că de la ruşi nu vine doar ploaia

* "Îţi dă gustul dragostei" aud din ce în ce mai des în reclame. Că e vorba de detergent sau ciocolată laxativă. Care dracu' o fi gustul dragostei? Porcos m-am gândit că ar avea gust de pulă sau de pizdă, că pe astea le foloseşti ca să faci dragoste, nu?

* Un bou, în una dintre serile mele cu Capatos şi alţi mondeni din ăştia, îi scrie pe scrot asistentei: "Biank icsulică te iubeşte" şi pune trei beţe de exclamaţie la final. Icsulică a dat 0,62 euri ca să-i spună toantei că o iubeşte. Imediat pe scrot (nu merge L-ul, ce să fac?) curge un alt mesaj care îl linişteşte pe Icsulică: "Să fim serioşi Bianca şi Bote încă se iubesc". Şi apoi altul: "Bianca m-ai las-ăl pe Bote în pace dragă". Pt fiecare mesaj câte 0,62 euri. Să vă mai aud că nu aveţi ce băga în gură, raţi ai dreac.

* Un băiet îmi povesteşte plin de patos cum a citit el pe un blog o chestie foarte tare frate. Cică zicea ăla pe blog, cum mă adică Păunescu nu a mai fost comunist, adică a fost comunist într-o perioadă şi apoi nu a mai fost? E ca şi cum eu aş silui-o pe mă-ta în gură şi apoi zic că a fost demult, că nu se pune. Muia rămâne muie frate. La fel şi la Păunescu. Ăsta, băietul îi dădea dreptate, că ce tare e ipoteza ăluia. Dau să-l întreb câţi ani avea în '87, ca să-i recomand o poezie de-a lui Păunescu din anul ăla, din perioada de porcism maxim a lui. "În ce lună, ca să ştiu exact dacă mă născusem sau nu", îmi zice. M-am oprit să-i zic că mai bine mă-sa înghiţea şi ne scutea de-un prost.

* Am citit un material interesant despre tinereţea lui Stalin. Adică pe vremea când era un fel de gangster şi-l chema Osip Giukaşvili. Tot acolo am găsit un citat al lui Winston Churchilll: „Când Stalin a venit la putere, Rusia ara pământul cu plugul de lemn. Când Stalin a murit, ţara sa era cea mai mare superputere a lumii întrecută doar de America“. Adică în 29 de ani. Hmm, performant omul, chiar dacă o să veniţi cu arumentul că populaţia URSS-ului era tot săracă. Bine, aveţi dreptate, hai comparaţi-l pe comunistul de Giukaşvili cu democraţii noştri. Mein Freund Der F. cu siguranţă nu va fi de acord cu această afirmaţie a premierului britanic, pt că se află, evident, de cealaltă parte. Ăsta e cusurul lui, îi e greu să treacă şi dincolo.

* Englezii vor să mărească taxele pentru învăţământul universitar, motiv de proteste nebăgate în seamă de putere. Atunci au recurs la asta. Un fel de te pişi pe mine, mă piş pe mă-ta. Da, ştiu, nişte huligani. La noi, cândau tăiat ăştia pensiile şi salariile cu 25 la sută au dansat pinguinu.

* Am mai scris asta în ultimul timp: Breaking news - Un porc comunist a mânjit fotbalul cu emoţie şi frumos

Da, ştirea de ultimă oră din sport ar trebui să fie de mulţi ani că un porc (aşa cum a ales odată să-şi facă mea culpa) comunist (aşa cum au ales alţii să-l vadă şi acum) a încercat să mânjească imaculata imagine a fotbalului românesc cu emoţie şi frumos. De multe ori i-a ieşit.

Un căpos ca Hagi l-a ascultat nu o dată şi l-a considerat aproape. La fel l-au simţit mulţi fotbalişti din generaţia lui. Înaintea lor au fost alţii, din Craiova Maxima. Ăştia au avut privilegiul de a-l vedea în perioada lui de "porcism" suprem când strângea mai mulţi oameni pe stadionul din Bănie cu cenaclul decât o făceau ei cu Benfica. Lor le-a dat numele de "campioana unei mari iubiri", aducând sentimentele mai aproape de gazon. Acum sentimentele se vor întoarce către el cu siguranţă, aşa cum spectatorul de fotbal a reuşit mereu să-i ţină aproape pe cei pe care i-a iubit.

Şi-n Giuleşti a făcut la fel, le-a dat rapidiştilor identitate printr-un imn. Le-a deschis porţile, găsindu-le o casă pe oriunde se duc. Cu siguraţă nici Giuleştiul n-o să-l uite. Poate o să scandeze din nou "Ceauşescu - PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu - Flacăra, vor băga Rapidu-n A!", deşi "farmecul" din vremea lui Copos nu mai e acelaşi. S-a mai mătuit.

Dimineaţă, jumătate de kilometru de cabluri plecau din carele teve de la statuia lui Lahovari până în faţa casei poetului de unde se transmitea, în direct, nimic.

"ce te mai uiţi mă la mircea badea? nu mai are niciun haz, a rămas singurul care mai trăncăneşte împotriva lu' băsescu. dar acelaşi lucru în fiecare seara şi nu rezolvă nimic". cam asta e ideea pe care o aud de la oameni în ultima vreme. şi la ce dracu să mă uit? nu mai am decat două plăceri când vine vorba de politică, badea cu tâmpeniile lui, aşa de distracţie, şi ziarul "tricolorul" al lui vadim ca să nu moară speranţa. să nu moară speranţa că poate totuşi are dreptate tribunu şi e bolnav şi s-o regtrage sau dracu să-l mănânce...

m-a cuprins aşa o durere în cur, de a ajuns până la picior. şi mă doare picioru' de nu pot s'alerg