mi-e rusine. de doua zile mi-e rusine. mi-e rusine ca sunt om, ca sunt ziarist. mi-e rusine ca unii semeni ai mei le dau altor semeni sa digere bucati de om, de suflet de om, sentimente de om si simtiri de om. sa hranesti oamenii cu ciosvarte de intimitate, cu halci de lacrimi si bucati de durere mi s-a parut intotdeauna cel mai josnic in meseria asta. nu e drept sa faci tu curu mare hranindu-l cu toate astea. daca nu ai fost in stare niciodata sa faci un reportaj despre frumusetea locurilor unde a copilarit un om, despre curatenia sufleteasca a familei lui, nu-i vinde, dupa ce a murit, lucrurile la care omul ala probabil a tinut cel mai mult. Nu i le scoate pe taraba.
PS: scuze atletei Maria Cioncan, care a murit duminica, intr-un grav accident de circulatie, ca nu am citit nici un articol despre mama sa atunci cand era in viata. sau despre satul in care a copilarit.
as plati sa apara anuntul asta, dar mi-e teama ca-i prea tarziu. Oricum e tarziu
3 comentarii:
cronicare,
trebuie sa te directionez catre presa din 2004, cind toate ziarele au scris despre copilaria mariei, despre mama si fratii ei, despre necazurile ei, despre drumul ei in cariera. Se intimpla dupa Olimpiada de la Atena, unde ea a cucerit bronzul la 1.500 de metri. Din pacate, am fost nevoiti sa repetam toate povestile acestea intr-un moment ca acesta.
Iti spun doar ca te inseli. Despre Maria s-a scris cind traia. Ai avea dreptate sa spui chestia asta in cazul baschetbalistului Toni Alexe, care a murit acum 2 ani si toate televiziunile s-au repezit dupa el precum hienele. Nici nu stiau cine e, mai ales pentru ca Alexe jucase foarte mult in strainatate. Observatorul (Antena 1) i-a spus Toni ALEXA o zi intreaga... Au incercat sa-i reconstituie povestea cu o panica de neimaginat. L-au numit cel mai bun produs al baschetului romanesc. Nici nu stiau ca exista, daca nu ar fi murit...
asa o fi, dar tot nu scap de greatza.
si, pentru ca m-am infuriat te intreb:
crezi ca-i nimerit acum un inteviu cu mama mariei?
crezi ca-i nimerit sa spui cat de greu a trait?
crezi ca-i nimerit sa aflu de jalea din satul natal?
crezi ca-i nimerit sa aflu ca va fi inmormantata in rochie de mireasa?
crezi ca-i nimerit sa aflu ca maica-sa se roaga pt sufletu ei?
nu crezi ca-i nimerit ca presa sa dea macar o data dovada de bun simt?
da, cronicare, eu cred ca e nimerit. daca nimeni nu scria nici o vorba, decit o stire la pagina 1, incepea discutia "nici-acum-nu-o-bagati-in-seama-cind-a-murit". mi se pare normal sa aflu de toate lucrurile acelea pentru ca e vorba de emotie. nu cred ca sint multi in lumea asta care detesta inmormintarile si tot tacimul mai mult ca mine. dar daca ai insotit pe cineva cind a facut performanta, cind a cistigat medalie, cind s-a accidentat, il urmaresti si la final.
Trimiteți un comentariu