Cu lautarii dupa tine

O perioada am lucrat pentru o institutie de stat. E, si cat am stat acolo am facut deplasari. In teritoriu, cum spun unii. Ajung odata cu fro treizeci si ceva de ziaristi prin judetul Bacau (daca faceti glume v-am ras!!!) unde am vizitat o carciuma sau ceva de genul. Ba nu, o pensiune. Ne veselim noi nitel acolo, gazdele ne ospateaza cu de toate, tin minte era toamna, frumoasa vremea, si gustos vinul... Ne mai cantau si niste lautari...Asa, cum ziceam, Romica fotograful ( :) ce o mai face?) zice hai ma sa-ti fac o poza cu lautaru ala. Hai. Valeu, ce fatza putea sa aiba tiganul ala rad si acu cand imi aduc aminte. Cu pianu' de piept atarnand, destul de tanar, niste dinti mari, o mustata ciudata, freza din alea de se faceau la frizeriile din centru pe vremea lu' Ceausescu, era tapat parca... Dar cel mai hazliu mi s-a parut ca tiganu' era imbracat in costum popular, nadragi albi si vesta inflorata. Avea cravata la gat. Mai tarziu un pic, in acelasi cadru descris mai sus, apare o masina. Fix ca aia din Knight Rider (hehe penibilitatea aia cu luminitze rosii in fata, mai tineti minte nu?). Omu', important, nu o sa-i dau numele, desi mi s-a parut ciudat sa te cheme ca pe o debara, zice sa mergem la el acasa sa bem un spritz. Cu cine dom'le, cu ziaristii? Am aproape 40 de oameni zic, un autocar intreg, zic. Da, ii luam pe toti si luam si lautarii, zice omu'. Ma nenica ce palat o avea asta? io in capul meu. Ma rog, sui lautarii in autocar plecam spre o comuna din apropiere. Knight Rider vireaza stanga si ne baga pe drum de tara. La un moment dat, Knight Rider mai face odata stanga pe o ulita pe care incapea doar un automobil de clasa mica. Noi, cu autocarul ne oprim. Vine Knight Rider si zice catre mine "hai Nea (numele meu mic) ca nu mai e mult d'aici, imediat pe ulita asta. Frateeee, ma fac de cacao la ziaristi, i-am adus in fundu Moldovei pe toate coclaurile. Bine ca nu ploua, imi zic. Coboram cu tot cu lautari, 3 la numar, ala cu pianu de piept, unu cu un tambal d'ala mic atarnat de gat si unu cu vioara. Nu zic ca in autocar, astia cantasera de ii gasise dracii...Deja ma gandeam pe ulita aia ce m-am umplut de tot respectu' cuvenit in ochii ziaristilor. Cum ma gandeam eu asa, ia uite ce vad o poarta inalta de vreo 3 metri jumate, din fier forjat, facuta in asa fel incat nu se vedea leopardu'. Pe bune daca nu mi s-au inmuiat picioarele cand a deschis Knight Rider poarta. Casa alba frate...Fara glas. Astia, ziaristii, erau masca. Ne uitam ca prostii...Eu nu intelegeam cum au putut cara aia materialele de contrusctie pt casoaia aia pe ulita aia de 3 metri latime. Ma rog, ne prezinta Knight Rider magaoaia, avea un living cat juma de teren de fotbal, lecedeuri peste tot, ne-a aratat ala si baile cu marmura si dormitoarele cat apartamentul meu de bloc. In curte avea cerculet unde ateriza elicopterul. Acu' nu era acasa. Ma rog ciocnim noi ceva pe acolo, apoi Knight Rider zice ca sa mergem la o carciuma (stai ca am uitat, avea servitori fratie, si isi lasasera moldovenii pantofii noroiti la intrarea in casoaia alba, aliniati frumos, de am crezut cand am intrat ca ne pune si pe noi sa facemla fel). Asa, scuze. Si mergem cu tot cu lautari intr-o alta localitate invecinata, la o carciuma. Ne asteptau aia afara ca pe moastele sfinte. Important omul, v-am zis. Si iar, cu mancare, cu spritz, au mai trecut vreo 2 ore. Eu cat de cat lucid zic tata tre sa plecam spre Bucuresti ca e tarziu. Nooooo, nea (numele meu mic) pe cuvantul meu nu pleaca nimeni, zice Knight Rider. Cum ba frate am 40 de oameni tre sa ajung cu ei la Bucuresti, maine e lui, tre sa se duca oamenii la munca. Eee, lasa nea (prenumele meu) ii lom la mine avem unde sa dormim, ai vazut, zice Knight Rider ametit destul de bine. Ii sun acu pe fratii Petreusi ( o fi cu i la coada sau nu?) cu Irina Loghin sa vina de la Bucuresti, zice el. Eu rad in sinea mea, mai da-te ma in ma-ta de laudaros, si-i zic omului ca multumim frumos pt gazduire dar trebuie sa ajungem la Bucuresti. Il aud ca vorbeste la telefon, vine la mine si mi-l intinde. Ce sa fac, il iau, alo apuc sa zic, buna seara (de la capatul firului) sunt nu-stiu-cum Petreus, unul dintre fratii Petreus, ne pregatim acum sa venim spre dumneavoastra o sa vorbim si cu doamna Irina si venim cu elicopterul lu' domnu Knight Rider in maxim doua ore. Aveam sa aflu mai tarziu de la o persoana care il cunostea mai bine pe Knight Rider ca avea obiceiul sa bea peste poate si atunci cand il deranja ceva la un lautar sa plece cu elicopterul cu ala legat cu funie de subtiori tipand "Canta sa aud io de aici ca altfel tai sfoara".

Vom reveni cu alte povestioare despre lautari si nu numai.