Eram mititel si ma secau la culme caciulile pe care mama ma obliga sa le port. Cel mai mult ma enervau pentru ca ma durea parul din cauza lor. De fiecare data cand o dadeam jos si incercam sa-mi aranjez parul ma durea de muream. Ma mai seca si faptul ca se electrizau prin frecare. Eram toti mici generatoare de curent electric.Prima pe care mi-o amintesc, era alba si avea in pareta de jos doua dungi verzi. Sau albastre? Si a lui fratimiu era cu verde? Ma rog nu mai stiu...Aveam vreo 3 ani. Ce era cel mai nasol la caciula asta era constructia ei- gen cosmonaut. Chiar asa se si numeau parca idioteniile alea. Ziceai ca suntem cretini cu ele pe cap.
Dupa vreo doi ani, au aparut la moda caciulile cu mot. Doamne, cat m-am bucurat ca mama a fost atat de desteapta incat sa nu ne cumpere caciuli cu mot imens si penibil asa cum aveau mai toti copiii sin cartier. Ma mandream cu motul meu normal. Normal pe dracu', era o hidosenie de caciula de parca iti crescuse un mare cucui in crestetul capului. Dar ma rog, fata de ceilalti, care parca aveau doua capete unul peste altul, era mai bine cu cucui.
Si am dus-o asa cu caciula cu motz pana prin clasa a 3-a sau a 4-a. Nu va mai spun de cate ori ne-a schimbat mama caciula, dar era consecventa pe tiparul ei - caciula cu motz. Oricum, io ma bucuram enorm ca nu aveam d'aia de se lega sub barba (aia mi s-a parut cea mai penibila), sau de blanitza de urs (care se lega tot sub barba) sau crosetata de mamaie din lana d-aia cu gogolaie in ea, asa cum aveau multi din clasa noastra.
Dimineatza l-am vazut un barbat, bine imbracat, tip sport, care avea pe cap o caciula pe care eu am urat-o cel mai putin. M-am bucurat mult. Erau diverse culori, cu banda dubla in baza, o dunga alba pe mijloc pe care era crosetat un schior, iar imprejurul capului scria SKI de cateva ori. Ce mi-a placut cel mai mult - ca disparuse motzul. In locul lui a aparut insa un munte. Da, aparuse o umflatura diforma, care din profil iti dadea senzatia ca porti pe cap o creasta de munte.
13 comentarii:
mai :))
cel mai rau era ca ai mei se puneau cu tancul in fata usii si nu ma lasau sa parasesc incinta pina nu puneam uriciunea in cap. Da, am avut cosmonaut, si blanoase, si sepci, si berete, si legate sub git, si inca neshte modele, de care voi, fratii, ca baieti, nu ati avut parte :))
De-aia iubesc io vara! din tot sufletu'!
Doamne ce am mai ras!!!
Cata drepatate ai cu caciulile alea penale!!!!
Recunosc insa ca mama nu mi-a cumparat caciula-cosmonaut si nici pe cea motata....cred ca mama nu era in tendinte...bravo ei si norocul meu!
E totusi o senzatie pe care n-am s-o uit ever...e de pe cand aveam vreo 4 ani...e senzatia nodului de sub barbie...nodul caciulii....un nod strans, mancaricios(de lanica), un nod pe care mama avea grija sa-l lege ori de cate ori se desfacea...lua-l-ar naiba, cat imi doream ca nodul sa scape de sub ochiul vigilent al mamei....si ghinion....
E totusi o caciula legata pe care am iubit-o si pe care mi-o trimisese matusa din America, caciula-ursulet panda...era dementiala, cu urechiuse mititele de ursulet, negre, pe fon d rosu-festiv si al carei nod sub barbie, culmea, nu ma deranja...eram frumusica foc cu ea, eu cea rotunjoara, cu nas mititel si ochi de chinezoaica si cu caciulita-panda, ce mai!!senzatie!!!iubesc caciulita aia, care de altfel m-a inspirat in scrisoarea catre bunica mea de la Giurgiu, din anul 1981 si care suna cam asa:
" Mamaie, te rog sa imi faci o "cacula" si un fular ", era evident ca ma gandeam la o caciula tip panda, cand i-am scris ....rodul mainilor bunicii a fost o caciula alba, cu nod sub barbie, o imitatie usor nereusita a preferatei mele, a starletei caciulilor, the one"caciula-panda"...
Oare mai am caciula aia prin dulap????
se pare ca fiecare dintre noi am ramas marcatzi de preaimbecilele caciuli.
Shmeny - ma bucur tare ca n-am avut parte si de modele de fetita. Alea erau adevarate gretosenii.
ingrid seidel - ca fetita probabil ca te bucrai de orice nod mai finutz, dar chiar fiind o "cacula" panda, ma indoiesc ca nu era la fel de penibila.
Am uitat sa va spun cate caciuli am pierdut. Toate din modelul cu motz. Le uitam la scoala, prin banca...Aaaa, si ce batai ieseau cu moatzele de la caciulile alea...Erau unii saracii care aveau caciuli mai de proasta calitate, car ese faceau cat sacu de cartofi dupa ce ne bateam cu ele.
Fetele - sa aduc in discutzie sandalele alea proaste, dresurile alea groase carora le ajungea turul pe la genunchi, bentitzele, chilotzii si ciorapii flaushatzi sau costumele de scoala din nylon?
:))
io chiar am avut o pereche de strampi, prin generala, care-mi cadeau cu totul. era suficient sa ma duc din clasa pina la toaleta, care era la 7 metri distanta, ca sa ma trezesc cu ciorapii in vine. da nu la genul finut, sa poti sa ii tragi in sus cu mina cind nu se uita nimeni la tine. Genul jos textila, ce mai! doamne, ce cosmar. si acum imi cumpar ciorapi cu un numar mai mare :))
doamna, ce-am mai urit eu "cosmonautii"! si mama ma obliga sa-i port, imi tricota mereu altii. cum ieseam din casa, ii ascundeam in ghiozdan. si raceam. "de ce racesti, mama, cu caciula aia groasa?". pauza. iar cu uitatul in banca, am fost campioana. o data am mers sa-mi recuperez un fular de la femeia de serviciu. avea un sac cu tot ce gasea prin banci. mi-a fost rusine sa spun ca jumate erau ale mele! oricum nu m-ar fi crezut. dar asa era...
Doamne ce nebunii, ce amintiri caciuloase!
Cat despre strampi....ni-i amintim foaaarrrteeee bineeeee....eu una am si azi unii printre zecile de ciorapei si chilotei, sunt ascunsi intr-un cotlon al sertarului, negri, mari....din bumbac...
E adevarat ca in scoala, eram figuranta rau, de mititica, numa' fitze la haine...nu mergeam cu orice ciorapi sau cu orice espadrile sau cu orice balonzaid(le stiti fetelor?!!!)
Acum imi aduc aminte chiar ca stateam la coada la ciorapi, la magazinul din fata blocului(eram prietena cu vanzatoarea si stiam cand vin noutatile)si cumparam cate 10 perechi....Aveam cam 10 ani...ciorapi maronii, o strutocamila, ceva intre cei de matase si strampii copilariei, ciorapi albi si negri in picatele(erau o fitza la vremea aia),ciorapi cu model pe glezna pentru mama(ce mai ravneam la ei!), pe toti mi-i amintesc....ii cumparam cu atata frenezie...pentru ca in anii 80 , pana si ciorapii se gaseau greu...
Tin minte o super faza legata de minunatii ciorapi, atat de ravniti si statuti la coada....Ma dusesem cu ai mei intr-o vizita, duminica, si ma imbracasem cu fustita...eram o oroare....slaba moarta...si pentru ca aveam picioarele ca de furnica, slabe si osoase, imi puneam cate 3 dresuri din acelea minunate, unul peste altul, doar-doar oi arata si eu mai plinutza...si , plecam din vizita, ajung in fata blocului, cobor din tramvai, ma impiedic si cad ca tuta, pe ciment, fix in genunchi, de fata cu toata lumea de pe pamant, care sa-mi vada genunchiul dezgolit, julit, urat, si...cele 3 dresuri minunate, rupte unul cate unul...dresurile mele frumoase, onoarea mea de schiloada....m-am ridicat cu ochii in lacrimi si jur, ca nu stiu nici azi, m-am furisat printre privirile suranzande ale trecatorilor si ale parintilor mei, si am ajuns acasa.Am tras o portie de plans....si azi nu mai e cazul sa port trei perechi de ciorapi....sunt o grasa
Io ma bucur de revenirea egarilor. nu mai puteam de dragul lor! acuma avem egari, avem ciorapi de toate culorile si toate modelele. Si mai avem si blogul lu' cronicaru' transformat in revista de moda pentru dame :))
Io nu-mi amintesc nimic despre caciuli si ciorapi. Imi tot scormonesc mintea...parca am avut si io o caciula cosmonaut bleu...nu prea am purtat-o...a, da, eu am avut o caciula imblanita, cu mot, care se lega sub barbie. Ma minca capul de la ea dar era uber alles pe ger.
In rest, nu-mi amintesc de nici o drama personala legata de caciuli sau ciorapi.
...Eu nu am amintiri despre caciuli :(
Lumi - eram convins ca au existat unii mai napastuiti decat mine...
Shmeny - chiar ma gandeam ce dreaq face atata valva un post cu caciuli
ingrid seidel - stii ca sunt un adversar al textilelor
Ahile - N-ai amintiri poate din cauza faptului ca inca le traiesti. Tu esti o legenda vie a caciularilor.
DAAAAAAAA!!!!!!!!!Uitasem, cronicare, de legendarul caciular....Chiaar cele mai odioase caciuli inca mai traiesc si ne mai provoaca cosmaruri si azi, la 30 de ani, sunt caciulile contemporane!!!!
Ahile, o mai ai pe aia gri cu bordura tip versace, albastra....aia de Axinte???
P.S. Cum e cu textila..?ti se pare ca as fi uitat ca nu te impresioneaza dantela ciorapilor cu banda adeziva???
stii ce mi-a placut cel mai tare? ca ahile se fofila, se dadea dupa nuc, ca el nu a avut caciuli, ca ce e e aia caciula...
Si vine ingrid din fundul gradinii cu caciula actuala versace/axinte. ahile, ti-au stricat cover-ul, dragule!
da' de cantecul ala, "oda" a caciulilor strabune isi mai aduce aminte cineva? suna cam asha: "cu caciula tot pe frunte stam de veghe ca un munte, innn curbura muntilor Carpati..."
io imi aduc aminte cu nostalgie ca eram fan al cantecului si chiar l'am interpretat odata pe o scena alaturi de alti soimi ai patriei....Trebuie sa fac o marturisire...imi aduc aminte ca pe cand eram soim al patriei imi doream din tot sufletul sa ma "faca" si pe mine pioner si sa port frumoasele costume...Minte de copil...oare am fost singurul care a simtit si gandit asa?
anonymous chiar ma intrebam cand o sa observe cineva titlul si sa-si aduca aminte de "oda caciulilor". ce tampenie :)))
Trimiteți un comentariu