de la nea la fă

"Presa sportivă din România s-a tabloidizat până la os"
Plec de la această descriere cât se poate de plastică pe care Traian Ungureanu a scornit-o în cel mai pur stil cristiantudorpopescian si pentru care ar trebui probabil să plătească drepturi de autor. Dacă propoziţia de mai sus cuprindea şi cuvinte precum morminte, mui, ungurizare, era clar că geaca vişinie, treningul bleu sau chelia lui CTP au intrat în posesia lui TRU.
Dar hai să nu mai laud atât aceste prea-adevărate vorbe, pentru că nu mai am timp să explic motivele pentru care cred eu că a ajuns presa să stea cu tabloidu-nfipt în os.
De la prima mea descălecare în presă, cum cu modestie îmi place să spun, şi până la cea de-a doua, adică într-un timp de numai 5 ani, multe s-au mai schimbat. S-au dus vremurile în care Nea Gigi, Nea Sorin, Cornel sau Nea Titică erau lideri. Nu de idei, lideri in genere. Dar să se ajungă în doar câţiva ani de la nişte moşuleţi simpatici, preocupaţi strict doar de jocul de fotbal, la nişte fătuci cu bluji mulaţi, cu ţigara într-o mână, cu microfonul în cealaltă de te gândeşti la altceva, care salută fotbaliştii din vârful buzelor atoatecunoscătoare, care nu şi-au pus niciodată problema dacă ar trebui să înveţe ce-i ăla un off-side, care folosesc între ele sintagme gen "haidi fă în poola mea să mai muncim şi noi pă ziua de azi" şi care îl determină până şi pe gentilomul jiji să li se adreseze cu "fă tu eşti o zdreanţă, o ţărancă proastă care s-a mai emancipat şi ea", e cale lungă. Adică acuma io nu zic că ele e de vină, dar cu siguranţă şefii lor ceva mai culţi dar avizi de audienţă şi vânzări record ar trebui să se simtă cu musca pe căciulă. Pentru că principala vină a lor este, de fapt dacă merg mai departe pot spune că a cititorului sau privitorului de teve. După mine, ecuaţia ar arăta cam aşa: clientu vrea - directoru de publicatie face pe dracu in patru sa multumeasca clientu - directoru angajeaza trei pipitze care sa puna intrebari gen "ce almanahe mai cititi in cantonament", "ce ar face războinicul luminii la festivalul luminii?" sau care incep cu "gigi, cristi, ionel, claudiu, mirel a spus că..." şi sfârşesc cu "tu ce părere ai?" - directoru angajează şi doi editori care să făurescă ştirea în aşa fel încât să semene cât mai bine cu fata de la pagina 5 - clientu e mulţumit - clientu se uită - a doua zi clientu vorbeşte la serviciu "ai văzut bă ce ţâţe şi ce craci are mutu sau dorinel munteanu?" - a treia zi se uită şi colegii lu clientu - directoru e mulţumit că ratingu creşte - directoru face raport la patronat - patronatu mulţumit - patronatu creşte doo locuri în top 300.
Preţul? Nu, nu e de câteva zeci de milioane de euri, cât e diferenţa pe plus din puşculiţa patronală, ci mult mai mare - indobitocirea clientului, şi aşa...
Şi, din păcate, această tendinţă se extinde ca o pecingine în toată presa, indiferent de domeniu.
Acu', marea problemă n-ar fi că nu înghit io stilu taboidelor, ba din contră, mi se pare simpatic şi bun pentru cei care au ceva probleme cu digestia şi preferă să citească ceva atunci când iartul cu bifidus esensis îşi face cu brio treaba pentru care a fost creat. Dar, chiar toate ziarele să fie la fel? Mai are nevoie omu' şi de altceva, că doar nu stăm toată ziua pe veceu...
Ne vom transforma într-o ţară de căcăcioşi.

Dileme biblice si ipocrizie contemporana

"Icoana Maicii Domnului ar putea fi scoasă din şcoli chiar din ziua în care ortodocşii sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis petiţia profesorului Emil Moise, care consideră că afişarea simbolurilor religioase este o formă de presiune asupra elevilor şi cere retragerea icoanelor din şcoli. CNCD a recomandat Ministerului Educaţiei să ia măsuri pentru ca icoanele să fie folosite doar ca material didactic, la ora de religie..."


Asta e inceputul unui material jurnalistic.
Intrebare 1: Chiar toate consilliile sunt pline de dobitoci?
Intrebare 2: Sau vor sa se faca si ei ca muncesc?
Intrebare 3: La ce foloseste acest demers si in ce consta presiunea asupra elevilor?
Intrebare 4: Sigur pe profesorul ala il cheama Moise si nu Iuda?

finish

Intru multumirea unui prieten

Nu foarte multi stiu ca nu visez. Aprope niciodată nu îmi aduc aminte de imaginile care îmi trec prin minte în timpul somnului. E, mai alaltăieri, a fost "aproape niciodata" si m-am trezit cu capul plin de ceea ce visasem. Foarte real, aproape de film. E adevarat cam prost, dupa un scenariu american.
Se facea ca era aproape de finishul cel mare. Venise apa mare pana la Viena, unde eram in vacanta, iar io, ca bou', in loc s-o rup la fuga sa salvez lumea ca-n filmele cu Burice Uilis stateam ca tuta in slip pe malul noului ocean si culegeam din apa niste monede vechi aduse de valuri dintr-un muzeu aflat la ora respectiva la multi metrii dedesupt. Da' de ce culegeam monedele? Sa i le dau lu fratimiu, care a preluat colectia pe care am inceput-o cand eram noi mici. E clar ca nu-s bun de facut filme cu audienta.
Da' sa va zic care-i spilu. Ce vreau eu de fapt. Sa va arat cam ce declaratii sau comentarii cred eu ca ar face niste personaje de p'acilea daca s-ar ivi o asa nazdravanie in lume. Sa vina finishul nu sa culeg io monede. Asadar:

"Ha, ha, ha. Astea sunt speculatii ale unor licurici mai mici, care vor sa aiba si ei iesire la mare. Numai ca io am fost capitan si va pot spune ca doar licuricii mari merita sa aiba ocean", a spus presedintele apoi a intors spatele brusc si nu s-a mai auzit decat ceva legat de zar, zari, sau zaruri... Ma rog, nu cred ca am auzit io bine. La stirile de seara dezmintea; spunea ca a zis ca ar fi baut si el o sampanie de la zarea...

Becali: "Ba io le-am zis la toti, la toti le-am zis. Meme cand o sa fie si o veni sfarsitu atunci sa se fereasca toti. Pai daca io cu banii mei n-am ce face. Asta e puterea lui Dumnezeu, cand e sa vie, vine. Pai io am facut o gramada biserici si tot degeaba. De un lucru imi pare rau - ca n-am reusit sa-l transfer si io pa finu la o echipa mare"


EscA: "Informatii de ultima ora ne transmite de la fata locului catalin radu tanase. catalin ce simt oamenii."da andreea aici a venit intr-adevar sfarsitul lumii, puhoie de apa se napuistes peste casele oamenilor din chiajna..."

Mitica Dragomir: "Bei, sint dati dreaku astia bei. Unde a dat asta, la nebunii aia de carcotasi parca nu? Auzi ce le-a trecut prin cap, ca vine sfarsitu lumii! Pai n-a venit el sfarsitu cand eram victoria si astia zic ca vine acu, cand sint la liga?"

Nastase: "Era imposibil ca in guvernarea unei triste corabii sa nu se petreaca o astfel de grozavie. Pe mine putin ma intereseaza pentru ca n-o sa vina apa pana sus la Cornu. Si daca o veni, sa-mi numere gainile moarte din cotet".

Rianad Enot: "Asta considera ei stire? P'asta imediat o dau dar cand spurcatii furau campionate intregi, ani de-a randul, si acu se mandresc cu perfomantele de atunci, asta nu scrie ma nici unul. O sa zici ca sunt nebun, dar chiar compar ce se intampla acum cu furaciunile pe car ele faceau spurcatii".

piata

Haideti sa va spun despre ce e vorba. O sa ziceti ca sunt nebun, ca fac referiri doar la o echipa de fotbal, ca sunt maniac, ca mi-a luat-o mintea razna. Dar avetzi putina rabdare si cititi tot. Vazui intr-un ziar de mare tiraj, cu cititori aproape de milion dar cu vanzari de pana-n doua sute de mii (asta e o alta minciuna invenatata pentru a vinde ceva - publicitate) un "reportaj" de acasa de la familia Cernea, parintzii portarului roman din meciul cu real madrid. "Reportaj" realizat in timpul meciului si care sincer, fara sa-l citesc, doar am vazut titlul, m-a induiosat profund apoi m-a revoltat pana in pragul nebuniei. Mi-am adus cum acesti oameni sarmani, fara prea multa carte, acei parinti se rugau ianintea unui alt meci sa nu joace baiatul lor intr-un meci important, pentru a nu fi injurat de "fani" in cazul in care ar fi gresit. Saraca femeie, ea prefera sa nu joace fisu decat sa-l injure niste derbedei daca ar fi gresit.
De ce poola mea, la 16 ani de cand Romania a redescoperit presa se gasesc ziaristi care scot pe taraba sufletul omului? Cuvantul decenta e cunoscut in lumea asta? Chiar suntem toti niste salbatici devoratori de cadavre? Chestia asta mi-a adus aminte de desteptul ala de la teve de cand a picat avionul la Balotesti de s-a dus la nevasta pilotului si a intrebat-o unde e barbatasu. Femeia a zis ca e in delegatie iar cretinu a contrazis-o. I-a spus ca a murit. Toata scena filmata.
Cum dreaq s-o simti un ziarist de face "reportaje" d'astea? O fi mandru? Da' seful lui?
Conform aceluiasi principiu jurnalistic de ultima moda in Ro, conform caruia terbeuie sa facem orice petru a aduce bani societatii, consider ca intreaga redactie sau sereleul care editeaza ziarul respectiv sa doneze o cota parte din bunurile castigate in urma publicarii "reportajului" familiei respective. Asa ar fi ferplei.
Dar ce dreaq ma ambalez io pe tema asta cand in aceeasi zi vedeam reluari de stiri la teve, cu seful al mare "cu banii mei" al spurcatzilor cum impartea la madrid bilete de meci unor saraci. Nu numai la buzunar, cisi cu duhul probabil daca se umileau in halul ala. Dementul dreaq, scuze celor care il vetzi vota, transformase banii in bilete de meci; lumea se batea pe ele. Cum dadea bine la camera si implicit la imaginea lui, nimic nu l-a oprit sa procedeze astfel pe acest "produs" al aceluaisi stil de a face presa. Si noi am mai ramas cu inca o imagine in minte in care gigi da ceva multumii. Sa vezi cand ne-o da sa ne umple gura la toti...
O piata. O piata din care poti cumpara suflete, sentimente, simtiri. Asta am devenit. O tara in care poti cumpara si vinde orice. Totul e de vanzare daca gasesti un cumparator. O piata saraca, ponosita, dar in care se invart unii imbractzi la patru ace si vor sa ne convinga ca sunt dintr-o alta lume.Un mare "afacerist" de pe la noi spunea ca pentru a face o un targ prima data trebuie sa gasesti cumparatorul si apoi sa te gandesti daca vinzi lucrul respectiv. O avea dreptate, nu zic nu, dar io ma ofer sa o cumpar pe mama-sa. Daca ne intelegem la pret mai vedem. Pentru ca nu voi fi foarte darnic avand in vedere ca biata femeie a nascut un asa imbecil. Sa folosesc termeni specifici lor, nu e productiva, nu e conforma.Dar am luat-o razna, am plecat cu creierul de la un fapt banal si am ajuns la enuntari de ordin ideologico-tampe.
Probabil ca sunt oameni care mor la propriu de foame in tara asta si io sunt revoltat de niste rahaturi, ok, avetzi dreptate.