si viceversa?
Una bucata dama bine intra intr-o camara si aseaza cuminte pe un rafpt un borcan cu muraturi in forma de porc. Sau pusculita, ma rog. Alaturi de o sumedenie de alti porcusori. Doamna bine zambeste tamp, apoi sunt impins de catre o voce din off off viata meeaaa, sa apelez la depozitele la termende la nu-stiu-care banca. Moamaaaa
Dupa, aflu ca detergentu chix face fetele de mese dintr-o carciuma curate si clientii revin cu drag. Moooaammmaaa
Zaharul care nu produce diabet e prezentat de Florin Piersic care ii linge uneia capatana in forma de tort gretos, roz, cu tradafirasi in crestet. Si zice una buna cu "dulceata mea de piersici” sau un cacat asemenea. Moaaaammma
Toate pastele de dinti sunt recomandate de medicii stomatologi, nici una nu-i pe placul vreunui ginecolog.
Sa-i mai amintesc pe cretinoizii aia doi albi, fara guri, care canta la flaut o melodie de-a dreptul imbecilisima si te atrag sa cumperi nu stiu ce abonament cu extraoptiuni?
Sau pe aia care canta la tobe imaginare prin tot orasul de bucurie ca si-au luat nu stiu ce abonament la concurentu' de mai sus?
Aflu ca le-ar zice advertiseri, io credeam ca publicitari, ca rima mai bine cu duplicitari si cacanari. Ma uitai acu cateva zile la o emisiune de-a lor si m-apucara dreacii. Vreo trei publicitari de la niste agentii dalea serioase, multinationale nenica nu orisicum, luau in discutie un spot cretinoid exemplificat mai sus. Daca nu aveam imagine, daca emisiunea era una radiofonica, as fi crezut ca am nimerit la un concurs international de tras parturi. Care mai de care mai puturoase. Glume dastepte, adica fratica noi suntem pa undeva deasupra tuturor si greu ne pricepe cineva si scuze penibile ca vezi doamne noi suntem fortuiti, ca fortati ne sta in gat, ca asa vrea clientu’ care-i prost, needucat, taran, cocalar, topist, dobitoc.
Numai mie mi se pare ca uitandu-ma la spoturile lor treaba ar sta cam invers?
Dupa, aflu ca detergentu chix face fetele de mese dintr-o carciuma curate si clientii revin cu drag. Moooaammmaaa
Zaharul care nu produce diabet e prezentat de Florin Piersic care ii linge uneia capatana in forma de tort gretos, roz, cu tradafirasi in crestet. Si zice una buna cu "dulceata mea de piersici” sau un cacat asemenea. Moaaaammma
Toate pastele de dinti sunt recomandate de medicii stomatologi, nici una nu-i pe placul vreunui ginecolog.
Sa-i mai amintesc pe cretinoizii aia doi albi, fara guri, care canta la flaut o melodie de-a dreptul imbecilisima si te atrag sa cumperi nu stiu ce abonament cu extraoptiuni?
Sau pe aia care canta la tobe imaginare prin tot orasul de bucurie ca si-au luat nu stiu ce abonament la concurentu' de mai sus?
Aflu ca le-ar zice advertiseri, io credeam ca publicitari, ca rima mai bine cu duplicitari si cacanari. Ma uitai acu cateva zile la o emisiune de-a lor si m-apucara dreacii. Vreo trei publicitari de la niste agentii dalea serioase, multinationale nenica nu orisicum, luau in discutie un spot cretinoid exemplificat mai sus. Daca nu aveam imagine, daca emisiunea era una radiofonica, as fi crezut ca am nimerit la un concurs international de tras parturi. Care mai de care mai puturoase. Glume dastepte, adica fratica noi suntem pa undeva deasupra tuturor si greu ne pricepe cineva si scuze penibile ca vezi doamne noi suntem fortuiti, ca fortati ne sta in gat, ca asa vrea clientu’ care-i prost, needucat, taran, cocalar, topist, dobitoc.
Numai mie mi se pare ca uitandu-ma la spoturile lor treaba ar sta cam invers?
campionii presei sportive
campionii presei sportive au fost din nou primii care au oferit informatii despre intaia casatorie intre doi barbati din romania. si nu orice barbati ci doi campioni - dubarbier si prette de la cfr cluj, care fura casatoriti de catre primarele cel mic si degraba cazatoriu de la doi metri inaltime din studioul fumaciosului de marihuana.
ca campioni ce sunt astept ca maine sa ne ofere un filmuletz cu noaptea nuntii lui dubarbier cu prette. sau invers?
vin nestat din fiert cu nuci verzi
Culesul viei este una dintre cele mai frumoase poveşti pe care le poate trăi omul.
Cu timpul, toate se schimbă, în afară de floarea viei şi de glasul vinului.
Uite, afară plouă ca atunci când l-am cunoscut pe Bacovia. Dar asta nu e metaforă, e realitate.
Am scris despre fotbal vreme de 40 de ani. Când am împlinit 70, i-am spus bunului meu prieten Radu Cosaşu: Gata, consider indecent ca la vârsta asta să mă mai amestec în viforul şi gălăgia stadioanelor.
fotbalul - Se numeşte "marea lăcomie de a avea grămezi de bani".
Te laşi înşelat de cântecul sirenelor care sunt prietenii. Abia când încep să te bârfească pe la colţuri, abia atunci trebuie luaţi în serios!
Când ajungi la vârsta mea nu mai crezi în laude, decât dacă sunt cumplit de parşive.
Trebuie să înveţi să nu-i duşmăneşti pe cei care te înjură chiar şi pe nedrept.
Pe vremea mea era la mare preţ litera de plumb, ce frumos miroseau şpalţii! La fel de frumos ca vinul. Îmi plantau în simţuri aceeaşi beţie.
Bucureştiul era pe atunci un oraş încântător: cârciumi cu grădini mari şi maşini una la o oră. Mergeam doar cu trăsura şi tramvaiul. Odată cu greu a găsit Nichita un taxi din cele şase câte erau pe piaţă, ca să mergem la Ploieşti să mâncăm o ciorbă de burtă.
Zaharia Stancu a fost unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi care au trăit în Bucureşti şi totodată ultimul mare boier luminat. Năucea şi fetele, şi bătrânele. Şchiopăta abia perceptibil de piciorul stâng. Iar eu, când mă potriveam lângă el, rămâneam dinadins ceva mai în urmă şi mă miram: "Iar semănaţi fasole pe bulevard, domnule Stancu?!". Meritam să fiu cârpit peste bot, dar Zaharia Stancu mă ierta de fiecare dată, spunându-mi: "Lasă, lasă, o să-mbătrâneşti şi-ai să dai şi tu peste proşti care se cred plini de haz". I-a fost gura aurită. Am dat peste ei, dar, Dumnezeule!, pe vremea aia nu erau atât de mulţi şi nu lucrau toţi în presă.
Se duce ora de începere, trec zece, cincisprezece – douăzeci de minute, Stancu crăpa. După aproape o oră, apare Ceauşescu. Şi-a dat seama de tensiune. Stancu începea să tremure când se enerva, îşi muşca buza şi avea un gest: îşi rupea cămaşa. Îmi zic: acum îşi rupe cămaşa şi pe unde scoatem noi mâneca? Toată tensiunea a explodat însă în altceva: Ceauşescu îi întinde mâna: – Ce faci, Zahario? La care Stancu, fierbând: Dar tu cum te simţi, Nicule? Noi, în clipa aia, ne-am zis toţi în gând: Hait, ne-a luat gaia! Stancu s-a liniştit şi s-a aşezat pe scaun.
Mi-e dor de trecutul autentic pentru că observ, pe măsură ce înaintez în vârstă, că presa îl face tot mai imprevizibil.
Mirosul vinului şi deopotrivă al şpalţilor proaspăt aduşi din tipografie. Apoi mirosul fabulos al Crăciunului, cu pomana porcului. Îmi miroase ameţitor a Vinerea Mare, a trecerea pe sub Domnul Iisus Hristos când mă ducea bunica de mână la biserică. Şi tot mai pronunţat a iubiri pierdute.
Să vă spun ceva: de fiecare dată când îl întâlneam pe Brucan, îl înjuram: Nea Tache, eşti un imbecil! Asta pentru că zisese că normalizarea României se va întinde pe 20 de ani. Dumnezeu să-l ierte, îl înjuram degeaba. Ne vor trebui de patru ori douăzeci de ani ca să ne venim în fire.
Cine conduce România? Întâmplarea, de cele mai multe ori.
Speranţa nu se situează între lucrurile alu ne coa se, e cel mai ferm dintre sentimentele omului. Speranţa se înrudeşte cu lujerul Maicii Domnului pentru că de foarte multe ori dă în spic!
Cu timpul, toate se schimbă, în afară de floarea viei şi de glasul vinului.
Uite, afară plouă ca atunci când l-am cunoscut pe Bacovia. Dar asta nu e metaforă, e realitate.
Am scris despre fotbal vreme de 40 de ani. Când am împlinit 70, i-am spus bunului meu prieten Radu Cosaşu: Gata, consider indecent ca la vârsta asta să mă mai amestec în viforul şi gălăgia stadioanelor.
fotbalul - Se numeşte "marea lăcomie de a avea grămezi de bani".
Te laşi înşelat de cântecul sirenelor care sunt prietenii. Abia când încep să te bârfească pe la colţuri, abia atunci trebuie luaţi în serios!
Când ajungi la vârsta mea nu mai crezi în laude, decât dacă sunt cumplit de parşive.
Trebuie să înveţi să nu-i duşmăneşti pe cei care te înjură chiar şi pe nedrept.
Pe vremea mea era la mare preţ litera de plumb, ce frumos miroseau şpalţii! La fel de frumos ca vinul. Îmi plantau în simţuri aceeaşi beţie.
Bucureştiul era pe atunci un oraş încântător: cârciumi cu grădini mari şi maşini una la o oră. Mergeam doar cu trăsura şi tramvaiul. Odată cu greu a găsit Nichita un taxi din cele şase câte erau pe piaţă, ca să mergem la Ploieşti să mâncăm o ciorbă de burtă.
Zaharia Stancu a fost unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi care au trăit în Bucureşti şi totodată ultimul mare boier luminat. Năucea şi fetele, şi bătrânele. Şchiopăta abia perceptibil de piciorul stâng. Iar eu, când mă potriveam lângă el, rămâneam dinadins ceva mai în urmă şi mă miram: "Iar semănaţi fasole pe bulevard, domnule Stancu?!". Meritam să fiu cârpit peste bot, dar Zaharia Stancu mă ierta de fiecare dată, spunându-mi: "Lasă, lasă, o să-mbătrâneşti şi-ai să dai şi tu peste proşti care se cred plini de haz". I-a fost gura aurită. Am dat peste ei, dar, Dumnezeule!, pe vremea aia nu erau atât de mulţi şi nu lucrau toţi în presă.
Se duce ora de începere, trec zece, cincisprezece – douăzeci de minute, Stancu crăpa. După aproape o oră, apare Ceauşescu. Şi-a dat seama de tensiune. Stancu începea să tremure când se enerva, îşi muşca buza şi avea un gest: îşi rupea cămaşa. Îmi zic: acum îşi rupe cămaşa şi pe unde scoatem noi mâneca? Toată tensiunea a explodat însă în altceva: Ceauşescu îi întinde mâna: – Ce faci, Zahario? La care Stancu, fierbând: Dar tu cum te simţi, Nicule? Noi, în clipa aia, ne-am zis toţi în gând: Hait, ne-a luat gaia! Stancu s-a liniştit şi s-a aşezat pe scaun.
Mi-e dor de trecutul autentic pentru că observ, pe măsură ce înaintez în vârstă, că presa îl face tot mai imprevizibil.
Mirosul vinului şi deopotrivă al şpalţilor proaspăt aduşi din tipografie. Apoi mirosul fabulos al Crăciunului, cu pomana porcului. Îmi miroase ameţitor a Vinerea Mare, a trecerea pe sub Domnul Iisus Hristos când mă ducea bunica de mână la biserică. Şi tot mai pronunţat a iubiri pierdute.
Să vă spun ceva: de fiecare dată când îl întâlneam pe Brucan, îl înjuram: Nea Tache, eşti un imbecil! Asta pentru că zisese că normalizarea României se va întinde pe 20 de ani. Dumnezeu să-l ierte, îl înjuram degeaba. Ne vor trebui de patru ori douăzeci de ani ca să ne venim în fire.
Cine conduce România? Întâmplarea, de cele mai multe ori.
Speranţa nu se situează între lucrurile alu ne coa se, e cel mai ferm dintre sentimentele omului. Speranţa se înrudeşte cu lujerul Maicii Domnului pentru că de foarte multe ori dă în spic!
a scapat blitzu-n palat
natura moarta cu lemne de foc si microfoane moarte
io credeam ca balauru' cu care se lupta sf gheorghe era si el macar cat calu' lui...
curtea palateasca interioara cu geamuri cu initialele gb
m-am prins de unde are gb atatia bani...are firma de spalat covoare in curtea din spate
la ceasu' asta vasheron constantin ii rupsese propretaru cureaua si nu mai gasea alta
cel care il supara pe b'oier e ars in semineu si pus la pastrare in ulcelele de desupra
ca sa nu mai zica aia ca nu avem apa la palat... avem si scurgere
ultimul model de aspirator cu coada, nu lasa nicio urma
suflet de vioara tata, artist nu alta
n-am reusit sa vaz unde era grataru'
buncar
cand eram ioooo miiiic multi voiau sa ma dea jos din leagan
una bucata posterior blonda grabita sa aprinda focu'n soba, dupa ce a descoperit blitzu cronicarului
Calcata???
Nu inteleg de ce unii oameni sunt jefuiti de hoti iar altii sunt "calcati". Tine de profesia fiecaruia?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)