Fuse si se duse. Am ramas cu un gust misto, un "after-taste" placut, cum ar zice unu'. Un nebun a scris pe un zid un mesaj "Lisboa é muito boa". Pe astia si rimele ii avantajeaza. La noi e o rima de toata stima "Bucuresti...sa traiesti". Mai vin din cand in cand niste fraieri si pun un bine in coada si castiga alegerile. Dar asta e o alta poveste de adormit romanii.
Mai bine sa purcedem! Joga bonito!
Intre doua avioane, am zis sa nu ratam imensa ocazie de a admira minunata imagine oferita de lenjeriile iberice, prea-des-intalnite. Aci, Spain, Catalunya, Barcelona, Rambla. Ora aprox. 3 De-alungul ei niste baieti petrecareti beaua bere si faceau pipi. Nu pe ei, pe Rambla.
Minunata statuie a lui Columb din capat de Rambla. Descoperitorul era shucarit tare ca un magraon de-al nostru (in dreapta pozei o bucatica din animal) il deranja cu o manea de jale in care mascatii o alergau pe ma-sa si copii prin curte. Cateva zile mai tarziu am descoperit varianta "Gaborii cauta probe cu tona/ eu ma plimb prin Lisabona"
Macarale, macarale, rad in reflectoare argintii/ macarale. Sagrada familia e in reconstructie, asa cum am auzit ca Venetia ar fi inundata. Probleme mari in Europa.
Ce idee imi veni... Sagrada familia s-o traduce in italiana Cosa Nostra? Hmmm
Rasarit peste Iberica. Daca desparti cuvantul asta iese iiii-berica. Da acolo e vin bun.
S-a gasit unu destept in Lisboa sa-l puna pe Einstein dupa stalpi. Era si un difuzor din care se auzea pe ritm de fado "Dupa stalpi aia gri e un Ainstain/ care te electrocuteaza pe tine.
Va vine sa credeti ca astia toti incapusera in cascarabeta aia mica? La noi, ala grasu cu chelie nu avea loc sigur pe usa tramvaiului.
Poarta de biserica. In spate - azulejo, faianta aia albastra
Cu siguranta, cea mai raspandita meserie din Lisboa pare a fi, de-a lungul veacurilor, cea de faiantar.
Beneficii ale atarnarii stindardului in geam: 1. pari nationalist 2.te apara de soare 3. nu se mai holbeaza vecinii la tine cand faci sex (asta in cazul in care n-a fost fro revolutie si steagu are gaura la mijloc)
Asta e poarta principala de acces in ... pe dreaq. Mie mi-au placut soldatii din stanga si din dreapta. Niste cascati amandoi.
Cand s-o trezi asta maine dimineatza cu ochii carpiti de somn nu o lua el un ghiveci sa-l traga pe el. Muscata ca muscata, mai naspa e daca nimereste un cactus.
OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO 
Casteloiu asta cazuse la cutremuru' ala mare de nu stiu cand. Niste ramasite. 
In fata de tot e Praca do Comercio, unde vamuiau aia in trecut. Nu, nu pe voi, vapoarele care ajungeau acolo
Io nu stiu ce-or fi avut astia cu baiatu asta de l-au lasta sa rugineasca in zid asa. O fi fost ruda cu alde Ana a lu Manole?
Mama, balaoachesule ce ciorapi albi si frumosi ai matale si ce pantofi cu ciucurasi nu mai zic.
Tu zici ca te-ai speriat? Pai sa vezi aparatu meu foto. O saptamana l-am leganat si dezmierdat sa nu mai planga dupa ce te-a vazut. Ala din spate d-aia radea, ca sufera si altii la vederea Albei ca Zapada.
Astia erau fratii lor la fel de ocupati ca si ei. Era unu smecher mai in spate care ne arata un deget. Ce ma fraiere, il uitasem la tine? Hahaha, ai auzit de Rahova? Atat ati invatat si voi in scoala aia de sub "banan", sa aratati un deget...
V-am zis ca sunt meseriasi astia de pun faianta la ei. Cade blocu, da faianta ramane acolo.
Si ca sa nu se plictiseasca de zidurile cu faianta le picteaza picasii lor de cartier.
Tantana!!! Te taie? Nu stii unde? N-ai pastila de urinal la tine? Aia care creste diureza si sustine buna functionare a aparatului urinar, imbunatateste functia excretorie a nu stiu ce? Ai pus-o. Te pishi pe tine. Sau la "urinol". Nu era nicio magraoanca la intrare si cred ca aceasta toaleta demna de site-ul http://www.urinal.net/ a prins-o si regele ala al lor, Sao Jeorge.
Nu e Rio, e Lisboa. In poza Cristo Rei.
Din castelu lu Sao Jeorge. Baiat dastept asta. Da, ce facea daca se trezea dimineata si nu nimerea urinolu?
Si asta e un smecher de-al lor de si-a facut viloaca gard in gard cu castelu raposatului. Ce meltean. Bine ca nu si-a pavat-o cu marmura ca ma simteam ca-n Pipera.
Asta e unu dintre faiantari. Da era la inceput de drum, ca avea doar dreptu s-o dezlipeasca paia veche de pe pereti. Pe la 90 e ani ajungea maistru.
Tanti, tantiii, tantiiiiiii. Haide bre scoala si ia banii astia ca nu mai pot, ma pish pe mine. Cat ai zis ca e? Un euro? Aoleo. Ma duc la Urinol ca e pe moca.
Ce e ma nene aparatu ala, OZN? Ce castok e! Daca-ti dau un batz in el...
Fraieru asta canta fix langa Urinol. Cred ca facea pe el, dupa cum avea picioarele si nu stia ca nu costa nimic. Hihihi, ce guster. Meserias omu. Fara gluma, acu.
Ce sa mai zic?
Casa dos Bicos. Mamaaaa, ce mistoaka e...Si chilotii erau aproape noi.
Gara Oriente. Din partea opusa jurai ca e aia din Lehliu. La picioru podului niste romani, dupa ce au vizitat un edificiu cultural de importanta majora - Outlet Campera din localitatea Caregado.
Pe cuvantul meu ca eu eram treaz, poza e dreapta, asta dormea in panta.
Mai jos un pic, unde scrijelizera unii continua fraza - sa moara mama, te-am iubit cu foc
Auschan. La cumparaturi.
Asta m-a rugat sa-i fac poza sa le arat la fetele din Romania ce decapotabila si-a luat el.
Inflorise varza la astia ba.
O graoaza de reguli de respectat pe plaja din Carcavelos. Se facea seara daca citeai tot. Oricum, dinamovistii n-aveau voie pe plaja asta.
E mult biletu un eur si 10? Da amenda aia de jos cum suna? Hai bre nashule ia si mata de-o bere.
Ia ghici ce cauta fata asta? Nu. N-ai ghicit. Nu sutienu. Erau valuri asa mari ca se cauta de tzatze.
Baba asta n-a mai suportat, nu putea sa faca pipi nici in ocean, asa ca l-a eliberat la umbra palmierului.
Scoate ma mana din nas! Mucosule!
Bausem niste vin din ala ieftin si nasol. Hehehe, ce-al dreaq esti! Fire de poet, ce sa facem? Ca sa va oftic, poza e facuta de pe terasa locuintei ce ne-a suportat.
Offffff
Ba, m-am lovit atat de tare peste deshte de mi se invinetisera nu alta.
Magraonii lor din trecut isi facusera calesti de haur. Asta avea si veceu si bideu.
Un Porsche Carrera si un Lamborghini Gallardo, modele 1759 si 1802.
Toata mobila astora era stransa in partea de la vale.
Na ma, cine a zis ca babele nu mai poarta tanga?
Ati inteles da?
La cat de des se schimba la noi ministerele va dati seama ca faiantarii erau storsi de munca...
Ba, avea omu casa mica, da dupa fire, ii placea nenica sa comunice la maxim. Avea in casa 12 teveuri, 10 laptopuri, si 7 PC.
Asta se lauda in gura mare ca nu are probleme cu erectia. Avea cocosul sus. Pe casa.
Nu aveau caini si de frica hotilor le-au facut statui la streasina.
Ce sa fac, daca sunt bun? Asa m-am nascut io, cu arta fotografiei in sange.
Suntem peste tot acasaaa/ portile ni se deschid
Ce m-a distrat ala mic de statea in carca la ma-sa. Asa o fi aratand cangurii in vremurile alea?
Cine a aruncat ba piftia in nisip?
Ce sa fac, ma macina arta domle ma macina rau
Padrao dos descobrimentos (1960). Eram convins ca al din frunte era Columb, dar de fapt cica era D. Enrique el Navegante, un print care le-a sustinut financiar vacantele unora precum Fernando de Magellan, Cristóvão Colombo (hai nu sariti, stiu faza cu Italia si Spania, dar si portughezii il revendica), Bartolomeu Diaz, Vasco da Gama sau Pedro Cabral, in "locatii" precum Africa, America, Brazilia si tot felul de insule. Pe banii statului portughez aaaa??? Un prieten a observat in aeroportul din Lisabona un panou cu mesajul "Bine ati venit in orasul care a descoperit jumatate din lume".
Resedinta presedintelui Jorge Sampaio, Palacio de Belem. Schimbare de garda. Intre ei. Deasupra lor a aparut un baietas cu o pusconeta in mana. Ma miram io sa apere astia palacio cu flintele alea si imbracati in izmene.
Africa... e continentul plin de mistere,Unde traiesc lei, tigrii si pantere;Tigrii, pantere, lei si leoparzi,Pisici salbatice, serpi si elefanti...Gium-bai-la-la, gium-bai-la-laMambo-siria-siria-si, Mambo-siria-siriaMuzica e viata mea.
Castelul maurilor, faurit prin secolele IX-X. Dupa Hristos. Pe fundal apare si-un ocean.
Palacio da Pena. Sintra. Unii spun ca ar fi o capodopera arhitectural cu o gramada de stiluri, unii doar un kitsch. Mie mi s-a parut misto.
In curtea Palacio de Pena, un mititel arbore sequoia.
Podul Vasco da Gama, cel mai lung din Europa, vreo 17 km. Poza facuta in mers, pe pod.
Iar ma macina talentul. O bucata din Podul 24 sau 25 aprilie, nu mai stiu exact, si Cristo Rei.
Ge fagetzi mei romanilor? E zunt roman din Galati, nepotul lui Nicolae Ceausescu. Matuja mea, Elena Ceausescu. Pe numele lui- Feliz, din Guinea Bissau. Fost student in Ro, apoi inginer in Lisboa, acum "bine in London".
Un papagal. Da' unu' de ocean Atlantic, care gonea mustele din Oceanariu.
In oceanul Atlantic/ a venit un peste mic/ si pe coada lui scria/ iesi afara dum-nea-ta. Da, da, chiar tu, ce mai astepti? Ajungeau la 2 tone monstruletii astia.
M..e Steaua/ M..e Steaua/ E, e
Zattttt. Neamu' matii de pisica de-l omorasi pe ala de la discoveri de se juca numai cu pitoni si crocodilasi.
Gudiu, gudiu, gudiu, ce pestisol flumos. mamiiiii, ne lom si noi acvaliu?
Turnul Vasco da Gama, 145 m. S-a gasit un nebun acu un an sa se catere pana in varf. Pe dinafara.
O mancare. Niscaiva banane de atalntic cu ceva prune de ocean si alea verzi sunt kiwi de mare. Altfel, fructe de mare. De mare pretz.
Asta era garsoniera confort II in care am fost cazati pentru o poala de bani. Ce sa va zic, igrasie, liftul nu mergea, apa calda ioc si in fata faceau niste boschetari noaptea focul sa se incalzeasca. Coji de seminte ce sa mai zic, pe toata scara blocului. Am suportat cu greu 9 zile.
Am pozat la om in curte sa va arat si voua cum stateau portocalele cazute si nu le aduna nimeni. Pesemne ca nu-si cumparase inca omul cazan de tuica.
Cum sa-ti lasi copii in gara fara sa te urmareasca apoi aia de la Protectia copilului? Simplu. Ii duci la gradinitza.
In padurea cu alune/ aveau casa doi pitici/ vine maimutza si spune ceva legat de stiaua
"A Brasileira"- Brazilianca. O cafeterie din 1905. Am baut o "bica"(adica espresso), sotia una fara cofeina si o prajiturica - 4 euro jumate. La o carciuma anonima am dat 4 euro pe-o bere, deci nu rupea pielea de pe tine, desi, e adevarat, ca nici nu ti-o dadea inapoi.
Astuia i-am mai facut o poza in urma cu vreo 6 luni. Al de vindea ace, brice si furnice
Mamaaaa, ce ocupati suntem, nu ne mai vedem capu de atata treaba. Aoleo si ce-am obosit... Ascunde ma dreaq frunzele alea sa nu mai vina cainii astia pe acilea.
Un restaurant cu specific vegetarian. Cum adica alea sunt animale? Sunt fructe de mare.
Soberana asta era o fata bogata la ei, strangatoare, de i-a pus ma-sa deoparte mai multe cashi ca sa aiba fata cand s-o marita. A ramas fata batrana.
Iete atitudine pe asta... Pai bei tarane, daca erai un don adevarat iti luai si tu ciorapi lungi de matase si nu ti se vedea pielea in locuri publice.
Singurul cuvant important de pe peretele asta cu graffiti- cerveja. Desi vinao era de un mui calitasao si grande ieftinao.
Bai, patronu lu peste prajit, Hamburg e in United Kingdom ma? Haoleooo, cat ai baut ma? Aaa, clientii tai sunt supusii Reginei? Mai merge asa.
Bugatti Veyron. 408.47 km/h. 1001 CP. Versiunea portugheza.
Mama lu' Ronaldinho manca chipsuri in balcon la Ambasada Braziliei din Lisboa.
Un singur lucru le lipsea astora din oras. Lifturile.
Asa cum v-am spus mai devreme, nationalisti multi in Portugalia.
O arianca din Lisboa care nu stia ca-i fac poza. Nici eu nu stiam.
Niste baietzashi de cartier au combinat ceramica lor prea-des-intalnita, azulejo, cu graffiti si street art.
Niste ciobani lusitani. Coborasera de la munte si isi pierdusera oile prin gara Cais do Sodre.
Asta ratase concursul Folk you si canta intr-o gara de la mal de ocean. "Mama mea e portugheja, ciumpalaticatahaide/ si-am jucat in sandokan/ ciumpalaticatahaide"
Poza din tren cu Cristo Rei, atunci cand soarta isi baga putin nasul in faurirea artei.
La concursul asta aparuse unu care avea o sirena pe bratz, mai jos o ancora, pe bila muschiului scria Sile+Aurica intr-o inima iar la baza degetului mare de la mana dreapta avea un zar cu 5 puncte.
In tren, iar s-a jucat soarta cu mine si cand sa apas pe click sa pozez Cristo Rei a aparut in cadru Padrao dos descobrimentos.
Aici fusese o baie publica si pusesera oameni faianta. Eee, glumesc.
Cand oi ajunge io mare si o sa am multi bani o sa-mi cumpar casa asta in Paco de Arcos. E aproape de gara, nu de altceva.
Strada pe care reveneam in fiecare seara.
Da, multumesc frumos pentru aplauze. Stiu e o capodopera de poza mai ales ca nu am photoshopul instalat.
Un baiat destept, care voia sa stea cu fata la ocean dar nu-i placea galagia soselei care se interpunea intre viloaca si marea de apa. Asa ca si-a trantit fro 3-4 randuri de geamuri.
Uitasera sa intoarca ceasul.
Hmmm...asa de rai sa fim?
O piata publica. Azulejos, placile de fainata sunt peste tot. Chiar nu v-ati obisnuit cu faianta astora? Tema aleasa? Navigatori celebri.
In fiecare zi din Paco de Arcos plecau in larg niste pescari. Seara reveneau.
Marchizul de Pombal s-a ocupat de multe prin partile locului. De la modernizarea Portugaliei dupa cutremurul din 1755 si pana la clasificarea vinurilor. Recunostinta mare ii poarta portughezii, desi unii zic ca ar fi fost un tiran care a dorit sa distruga aristocratia si care a promovat doctrinele anticatolice si lojele masonice. Oricum, i-a scos dintre ruine.
Din nou, geniul fotografiei ma cotropise salbatic.
Rosii portocalii cu coaja de-ti sterpezea dintii de forma marelor care cresteau in copacul de pe terasa garsonierei noastre.
Va multumesc din nou pentru aplauze. E, da va rog, nici chiar asa, Picaso a fost mare
Din nou umila garsoniera care ne-a suportat, dotata cu un superb gratar pe care n-au sfarait decat mici, in rest...
Straduta din Cascais, o statiune la ocean.
Vila Cascais, din statiunea cu acelasi nume. A cincea steluta era in dreptul batului ala.
Angajati cu ziua de primaria din Cascais pentrua nivela nisipul de pe plaja. Mai aveau putin si terminau.
Aoleo, ce urat era in Cascaisul ala. Un miros, o duhoare, numai gunoaie si zoaie peste tot, caini maidanezi, boschetari...Ce mai, Ferentari curat.
Ia uite alta, ca sa ma credeti. Numai pietre, bordeie de pamant si o baltoaca.
La fel si identic ca si pana acu.
Si astia pe santz, tot la fel ca la noi, planteaza pruni si corocodusi ca sa aiba de tuica toamna.
Domnisorica asta din fata tocmai ce se hodinea un pic dupa ce culesese trei caldari de corcoduse si le pusese pe foc sa faca gem. De la terasa aia din spate ma delectam io cu Fuhrerao cu berica si fetele cu curacao. Asa a iesit la rima, ce sa fac?
Resedinta presedintelui Jorge Sampaio, Palacio de Belem. Schimbare de garda. Intre ei. Deasupra lor a aparut un baietas cu o pusconeta in mana. Ma miram io sa apere astia palacio cu flintele alea si imbracati in izmene.
Africa... e continentul plin de mistere,Unde traiesc lei, tigrii si pantere;Tigrii, pantere, lei si leoparzi,Pisici salbatice, serpi si elefanti...Gium-bai-la-la, gium-bai-la-laMambo-siria-siria-si, Mambo-siria-siriaMuzica e viata mea.
Castelul maurilor, faurit prin secolele IX-X. Dupa Hristos. Pe fundal apare si-un ocean.
Palacio da Pena. Sintra. Unii spun ca ar fi o capodopera arhitectural cu o gramada de stiluri, unii doar un kitsch. Mie mi s-a parut misto.
In curtea Palacio de Pena, un mititel arbore sequoia.
Podul Vasco da Gama, cel mai lung din Europa, vreo 17 km. Poza facuta in mers, pe pod.
Iar ma macina talentul. O bucata din Podul 24 sau 25 aprilie, nu mai stiu exact, si Cristo Rei.
Ge fagetzi mei romanilor? E zunt roman din Galati, nepotul lui Nicolae Ceausescu. Matuja mea, Elena Ceausescu. Pe numele lui- Feliz, din Guinea Bissau. Fost student in Ro, apoi inginer in Lisboa, acum "bine in London".
Un papagal. Da' unu' de ocean Atlantic, care gonea mustele din Oceanariu.
In oceanul Atlantic/ a venit un peste mic/ si pe coada lui scria/ iesi afara dum-nea-ta. Da, da, chiar tu, ce mai astepti? Ajungeau la 2 tone monstruletii astia.
M..e Steaua/ M..e Steaua/ E, e
Zattttt. Neamu' matii de pisica de-l omorasi pe ala de la discoveri de se juca numai cu pitoni si crocodilasi.
Gudiu, gudiu, gudiu, ce pestisol flumos. mamiiiii, ne lom si noi acvaliu?
Turnul Vasco da Gama, 145 m. S-a gasit un nebun acu un an sa se catere pana in varf. Pe dinafara.
O mancare. Niscaiva banane de atalntic cu ceva prune de ocean si alea verzi sunt kiwi de mare. Altfel, fructe de mare. De mare pretz.
Asta era garsoniera confort II in care am fost cazati pentru o poala de bani. Ce sa va zic, igrasie, liftul nu mergea, apa calda ioc si in fata faceau niste boschetari noaptea focul sa se incalzeasca. Coji de seminte ce sa mai zic, pe toata scara blocului. Am suportat cu greu 9 zile.
Am pozat la om in curte sa va arat si voua cum stateau portocalele cazute si nu le aduna nimeni. Pesemne ca nu-si cumparase inca omul cazan de tuica.
Cum sa-ti lasi copii in gara fara sa te urmareasca apoi aia de la Protectia copilului? Simplu. Ii duci la gradinitza.
In padurea cu alune/ aveau casa doi pitici/ vine maimutza si spune ceva legat de stiaua
"A Brasileira"- Brazilianca. O cafeterie din 1905. Am baut o "bica"(adica espresso), sotia una fara cofeina si o prajiturica - 4 euro jumate. La o carciuma anonima am dat 4 euro pe-o bere, deci nu rupea pielea de pe tine, desi, e adevarat, ca nici nu ti-o dadea inapoi.
Astuia i-am mai facut o poza in urma cu vreo 6 luni. Al de vindea ace, brice si furnice
Mamaaaa, ce ocupati suntem, nu ne mai vedem capu de atata treaba. Aoleo si ce-am obosit... Ascunde ma dreaq frunzele alea sa nu mai vina cainii astia pe acilea.
Un restaurant cu specific vegetarian. Cum adica alea sunt animale? Sunt fructe de mare.
Soberana asta era o fata bogata la ei, strangatoare, de i-a pus ma-sa deoparte mai multe cashi ca sa aiba fata cand s-o marita. A ramas fata batrana.
Iete atitudine pe asta... Pai bei tarane, daca erai un don adevarat iti luai si tu ciorapi lungi de matase si nu ti se vedea pielea in locuri publice.
Singurul cuvant important de pe peretele asta cu graffiti- cerveja. Desi vinao era de un mui calitasao si grande ieftinao.
Bai, patronu lu peste prajit, Hamburg e in United Kingdom ma? Haoleooo, cat ai baut ma? Aaa, clientii tai sunt supusii Reginei? Mai merge asa.
Bugatti Veyron. 408.47 km/h. 1001 CP. Versiunea portugheza.
Mama lu' Ronaldinho manca chipsuri in balcon la Ambasada Braziliei din Lisboa.
Un singur lucru le lipsea astora din oras. Lifturile.
Asa cum v-am spus mai devreme, nationalisti multi in Portugalia.
O arianca din Lisboa care nu stia ca-i fac poza. Nici eu nu stiam.
Niste baietzashi de cartier au combinat ceramica lor prea-des-intalnita, azulejo, cu graffiti si street art.
Niste ciobani lusitani. Coborasera de la munte si isi pierdusera oile prin gara Cais do Sodre.
Asta ratase concursul Folk you si canta intr-o gara de la mal de ocean. "Mama mea e portugheja, ciumpalaticatahaide/ si-am jucat in sandokan/ ciumpalaticatahaide"
Poza din tren cu Cristo Rei, atunci cand soarta isi baga putin nasul in faurirea artei.
La concursul asta aparuse unu care avea o sirena pe bratz, mai jos o ancora, pe bila muschiului scria Sile+Aurica intr-o inima iar la baza degetului mare de la mana dreapta avea un zar cu 5 puncte. 
In tren, iar s-a jucat soarta cu mine si cand sa apas pe click sa pozez Cristo Rei a aparut in cadru Padrao dos descobrimentos.
Aici fusese o baie publica si pusesera oameni faianta. Eee, glumesc.
Cand oi ajunge io mare si o sa am multi bani o sa-mi cumpar casa asta in Paco de Arcos. E aproape de gara, nu de altceva.
Strada pe care reveneam in fiecare seara.
Da, multumesc frumos pentru aplauze. Stiu e o capodopera de poza mai ales ca nu am photoshopul instalat.
Un baiat destept, care voia sa stea cu fata la ocean dar nu-i placea galagia soselei care se interpunea intre viloaca si marea de apa. Asa ca si-a trantit fro 3-4 randuri de geamuri.
Uitasera sa intoarca ceasul.
Hmmm...asa de rai sa fim?
O piata publica. Azulejos, placile de fainata sunt peste tot. Chiar nu v-ati obisnuit cu faianta astora? Tema aleasa? Navigatori celebri.
In fiecare zi din Paco de Arcos plecau in larg niste pescari. Seara reveneau.
Marchizul de Pombal s-a ocupat de multe prin partile locului. De la modernizarea Portugaliei dupa cutremurul din 1755 si pana la clasificarea vinurilor. Recunostinta mare ii poarta portughezii, desi unii zic ca ar fi fost un tiran care a dorit sa distruga aristocratia si care a promovat doctrinele anticatolice si lojele masonice. Oricum, i-a scos dintre ruine.
Din nou, geniul fotografiei ma cotropise salbatic.
Rosii portocalii cu coaja de-ti sterpezea dintii de forma marelor care cresteau in copacul de pe terasa garsonierei noastre.
Va multumesc din nou pentru aplauze. E, da va rog, nici chiar asa, Picaso a fost mare
Din nou umila garsoniera care ne-a suportat, dotata cu un superb gratar pe care n-au sfarait decat mici, in rest...
Straduta din Cascais, o statiune la ocean.
Vila Cascais, din statiunea cu acelasi nume. A cincea steluta era in dreptul batului ala.
Angajati cu ziua de primaria din Cascais pentrua nivela nisipul de pe plaja. Mai aveau putin si terminau.
Aoleo, ce urat era in Cascaisul ala. Un miros, o duhoare, numai gunoaie si zoaie peste tot, caini maidanezi, boschetari...Ce mai, Ferentari curat.
Ia uite alta, ca sa ma credeti. Numai pietre, bordeie de pamant si o baltoaca.
La fel si identic ca si pana acu.
Si astia pe santz, tot la fel ca la noi, planteaza pruni si corocodusi ca sa aiba de tuica toamna.
Domnisorica asta din fata tocmai ce se hodinea un pic dupa ce culesese trei caldari de corcoduse si le pusese pe foc sa faca gem. De la terasa aia din spate ma delectam io cu Fuhrerao cu berica si fetele cu curacao. Asa a iesit la rima, ce sa fac?Dupa 9 zile de stat prin Lisboa si imprejurimi m-am plictisit. M-am dus inot pana la prima barca, am navigat eu ce-am navigat, am trecut de unii care aveau o statuie pe mal cu o faclie in mana, am continuat si am ajuns in cele din urma in Romanica. Astept sa-mi iasa actele, acu' ma cheama Cronicarao.
