Avem un nou ministru. Tehnocrat, evident. Ministrul Fondurilor Europene,
Dragoş Cristian Dinu, până acum secretar de stat în acelaşi minister. 38 de
ani, tânăr, vânjos, dornic de muncă, pus să scoată ţara la liman. Mă întrebam
ce a muncit un om care a ajuns ministru plin la această vârstă şi aşa am ajuns
la CV-ul domnului Dragoş Cristian Dinu. O descriere a activităţii atât de
stufoasă, 7 pagini pline, încât iniţial am crezut că am dat peste o nuvelă sau
ceva. Trebuie însă să recunosc – sunt un tont, eu nu înţeleg sensul a nici măcar
30 la sută dintre cele 28 de posturi ocupate de noul ministru în intervalul
1999-2016.
Ce face de pildă un „trainer” care se ocupă cu „Training pentru
tinerii manageri publici în instrumentele de evaluare a politicilor publice şi
tehnici. Metodologii pentru recenzii instituţionale funcţionale”? Până la un
punct am înţeles, i-a format pe tinerii manageri publici. Ca să ce? Ce făceau
viitorii manageri publici? Lucrau cu instrumente de evaluare a politicilor publice?
Ce dracu e asta? Nu mai întreb ce sunt alea recenzii instituţionale
funcţionale.
Prin 2004-2008 a lucrat la Secretariatul General al
Guvernului, ca tehnocrat, evident, aşa cum mai devreme lucrase la Primăria
Sector 2. Ce a făcut la SGG nu mai scriu că ocupă 2 pagini, iar cuvintele se
repetă la nesfârşit, gestionare, analiză, elaborare, monitorizare, eficienţă,
restructurare. Pfff, praf sunt. Nu înţeleg ce a făcut exact acolo. Mi se pare o
meserie de neînţeles, sau poate am rămas eu în urmă, sunt depăşit de timpuri.
Eu ştiam că un cizmar face pantofi, un croitor croitoreşte, un măcelar
măcelăreşte. Ce a făcut noul ministru la SGG mi-e imposibil de descifrat. Astea
sunt doar jumătate dintre atribuţiunile sale: “Gestionarea sistemului de
planificare strategica implementat la nivelul administraţiei publice centrale
din Romania - Analiza practicilor curente in procesul de elaborare a bugetului
si conexiunea cu elaborarea politicilor publice; - Elaborarea Metodologiei de
planificare strategica (Etapa 1, Componenta de Management) pentru toate liniile
ministeriale; - Elaborarea Metodologiei de planificare strategica (Etapa 2,
Componenta de programare bugetară); - Coordonarea procesului de elaborare a
planurilor strategice de ministerele de resort; - Elaborarea planului strategic
al Secretariatului General al Guvernului. Revizuirea funcțională la nivelul CG
în România (problemele de management a politicilor) - Analiza structurilor
existente la Centrul Guvernării; - Propuneri de restructurare pentru creșterea
eficienței”.
Apoi a fost ceva consultant/expert planificare strategică în
administraţia publică din Republica Moldova, dar de departe, cea mai interesantă
poziţie a deminitarului mi s-a părut a fi tot de consultant/expert în
administraţia centrală de la Pristina. Da, Kosovo. Nu înţeleg prea bine cine
l-a plătit pentru “Evaluarea sistemului de planificare la nivelul central al
administrației; - Evaluarea capacității cu respect la coordonarea politicilor -
Analiza funcţională orizontală a coordonarii politicilor şi a sistemului de planificare
strategica”, dar ştiu sigur că România nici atunci, 2008-2009, şi nici acum, nu
recunoaşte independenţa statului Kosovo. Uau! Adică noi nu recunoaştem un stat,
dar trimitem experţi să-i evalueze sistemul de planificare la nivelul central
al adminstraţiei.
Printre cele 28 de posturi ocupate de Dragoş Cristian Dinu se
mai regăsesc „Consultant planificare strategică pentru Analiza
Funcțională a Centrului Guvernului”, “Expert cheie analize funcţionale”, “Lider
de echipă”, “Expert internaţional Analiză Funcţională Administraţie Centrală”
şi tot aşa. Până la 28!
Mă declar înfrânt şi în acelaşi timp revoltat de situaţia în
care se găseşte această ţară de vreme ce avem specialişti formaţi la un nivel atât
de înalt încât eu nici măcar nu pricep competenţele lor. Noua generaţie de
profesionişti pare venită de undeva dintr-o altă galaxie, par a fi supraoameni,
cu o inteligenţă nefirească şi plâng de mila acestui popor incapabil să se
ridice măcar până la genunchiul broaştei al calificărilor lor profesionale.
Pentru că aş vrea să văd un vox populi în rândul oamenilor care nu ştiu să
răspundă la întrebarea “Pe ce continent trăim?”, intervievaţi fiind cu privire
la ocupaţia noilor lideri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu