Discuţii despre discuţii

Nu mai suport să aud discuţii despre ger, Dragnea, Firea, Ghiţă, PSD. Îmi vine să-mi iau câmpii. Şi să mă duc cu ei pe câmpii. Să nu mai aud nimic atât de “important” precum frigul, Dragnea, Firea, Ghiţă, PSD, etc. Mi-aş pune lacăt urechilor şi minţii, m-aş criogena până socitetatea în care trăiesc şi-ar reveni şi-ar reîncepe să respire, să zâmbească, să iubească, să trăiască.

Parcă niciodată, nici măcar pe vremea lui Ceauşescu, românii nu au fost mai clevetitori ca acum. Critica e constructivă, nimic de zis, dar nu pricep cum dracu să te scoli din pat cu gândul la Dragnea? Să te afeceteze atât de mult dinţii lui îngălbeniţi de tutun şi să toci toaaaată ziua subiectul “arzător”. Sau poate nu te afectează? Atunci de ce dracu mă disperi pe mine cu discuţiile astea? Ce rezolvi tu dacă pui 700 de postări pe zi cu Dragnea care e naşpa? Îl faci pe ăla de l-a ales să se zgârie pe ochi de ciudă? Nu, pentru că, ghici ce, nu e printre prietenarii tăi. Are alte treburi de rezolvat, e cu foamea în glandă şi s-a bucurat şi el de scutirile promise.

Unu de lângă mine se minunează de faptul că la noapte vor fi minus 6 grade! Şi câte dracu ar trebui să fie? 30 cu plus? Pare să aibă vreo 30 şi ceva de ani, dar mi se pare că a trăit degeaba dacă nu ştie că nu s-a născut în Africa. Şi dă-le dracu de grade că aş fi mai încântat acum să discut despre gradele dintr-o sticlă de vodka rusească.

De ce nu se duc copiii la şcoală, că ia uite, în Harghita se duc, şi acolo e polul frigului. Ghici, şi în Alaska se duc. Probabil. Dacă se duceau la şcoală, apărea o altă categorie, poate chiar aceeaşi, de discutari, care comentau că de ce se duc. Nu se duc pentru că nu se duc. Pentru că bucureştenii au votat-o pe aia şi aia aşa a decis. Şi dacă bucureştenii l-ar fi ales pe altul şi ăla ar fi decis să nu se ducă? Sau să se ducă. Nu ar fi fost acelaşi lucru?

Cum ţi-a păcălit Dragnea şi PSD-ul familia, parinţii, bunicii, străbunicii... Ăilanţi era mai buni. E un hoţ, PSD-ul e de căcat. Bă nu zic, aşa o fi, dar ghici ce. Am vrut democraţie şi asta e alegerea poporului. Poporului tău.

După ultimele luni am impresia că suntem fix cum suntem – vrem să trăim ca în Occident, dar trăim aici, vrem 25 de grade continuu, dar trăim tot aici. Cred că dacă ar lipsi ciorovăiala asta nici nu ne-am da seama că trăim.

No comments:

Şacalii ierbivori – poveşti aeroportuare 1

Nu, ce, de multe ori, ceea ce crezi e fix ceea ce vezi. Dar nu întotdeauna. „Bă, să vezi ce mi s-a întâmplat. La Brancoveanu la mine, lân...