Când osul domnesc se îmbolnăveşte de priapism

Întotdeauna am avut un sentiment de respect faţă de nobleţea capetelor încoronate, sau nu, mă rog pentru cei de os domnesc, cum se zice. Cred că în cele din urmă rămânem toţi nişte copii şi ne place să ne lăsăm mucii pe vitrina în care defilează regi şi regine, prinţi şi prinţese. Şi cel mai mult am admirat educaţia lor, bunele maniere, ţoalele care le aruncă pe ei. Apropo, aţi văzut ce costume le face creatorul ăla Şucu, Bucu, Mucu, nu ştiu exact, soţul lu' cântăreaţa Alina Sorescu, membrilor Casei Regale a României? Bă, turnate, impecabile. Stau bine până şi pe Duda.
Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Voiam să vă zic despre două oase, cică tot domneşti. Probabil şi erecte în accepţiunea lor. Fini de preşedinte. Sau doar cumetri, dracu ştie ce îmbârligături există. Mă, ideea e că felul de a fi al celor doi m-a dezgustat întotdeauna. Nu ştiu de ce. Nu am reuşit niciodată să văd mai departe de o piţipoancă bătrână şi un fante şi mai bătrân, vopsit, descendent nu al unei familii nobiliare ci al  unei boli incurabile la vremea respectivă - priapismul, care din păcate nu a ocolit nici osul domnesc al celui mai nedemn rege al României.
Hai să nu o mai lungesc, uite de aia îi iubesc eu câteodată pe paparazzi.
Am urmărit fimuleţul. Mă, câte maniere... cât bun gust, restaurant sofisticat, pălării de cauboi la chelneri, pfuuu. Berea era pusă la frapiere. Ce să mai, stil tată. Clasă de om domnesc. Faptul că el şi-a înfipt scobitoarea între dinţi şi apoi şi-a vârât-o în ureche nu m-a surprins, unui bărbat i se mai trece cu vederea şi dacă îşi trage chiloţii din cur sau aranjează ouăle în cofrag. Pe mine m-a surprins gestul de o fineţe fără margini al prinţesei de varză acră, parcă Boanchiş i-a zis odată aşa, când s-a scobit între molar şi premolar, că măsea de minte sigur nu are. Că de aia îi zice de minte, că apare acolo unde e minte. Aşadar, mi-a plăcut cum şi-a acoperit gura căscată cu cealaltă mână să nu se observe resturile de mâncare. Am închis o secundă ochii şi mi-am închipuit-o pe Regina Angliei în postura aia. Apoi mi-am dat seama că nu are cum, gestul e făcut doar de ţărani, care îşi închipuie că aşa e de bon ton. Numai că mie mi se pare că această pudibonderie ar putea rivaliza cu:
- să pui o mână la gură când îţi sugi măselele, sau când râgâi
- să-ţi acoperi dosul cu o mână când te scarpini cu cealaltă în cur
- după ce tragi un vânt (pârţ, gaz, aghioasă, băşină, emisie de gaze instetinale prin orificiul anal, recte cur) în public, îi întrebi pe ceilalţi: Aşa-i că nu miroase prea rău?

No comments:

Şacalii ierbivori – poveşti aeroportuare 1

Nu, ce, de multe ori, ceea ce crezi e fix ceea ce vezi. Dar nu întotdeauna. „Bă, să vezi ce mi s-a întâmplat. La Brancoveanu la mine, lân...