de cateva zile sunt in concediu si observ oameni. multi. fac baie in mare si baie de multime.
nu stiu de ce uneori am o senzatie de alge in jur, de meduze, de viermusi din aia mici de te musca in apa. am devenit un
figurant cu cravata si costum, venit pe bicla la serv sa nu poluez (ca si asa
e multa polutie in tara), de-si bea
cafeaua la nu stiu ce dracovenie de cafenea si vobeste englezeste? habar n-am,
imi place sa cred ca nu. dar vad oameni
urati si multi. nu ii caut doar pe astia.
unul n-avea greata ca un
copil frumos cu draci, al lui, umbla intr-un tomberon de gunoi cu varf pe plaja.
mucosul, si la propriu si la figurat, abia mergea in picioare. gasise un
stiulete de porumbb fara boabe si il molfaia. mama ma-tii si cu statu’ma-tii de
ai voie sa te inmultesti!
o simandicosenie de moda a aparut si la mangalia, copiii pot
picta pe plaja, atelier de pictura – 10 lei un gips cat un pumn, 20 de lei unul cat
doi pumni. fatuca aia oropsita sa gaseasca musterii adoptase doi magraoni mici si
ii lasa in voia lor sa picteze pe niste coli de hartie.
azi dimineata, devreme, un domn ii spunea la telefon unui
amic proabil ca e bine la mare: “ma, am uitat de toate ma, de toate, e bine, ce
sa mai... e cald, adevarat, dar am berea cu mine. o iau de la market o bag la
rece si o am toata ziua”
de ce isi bat oamenii copiii? ma! ti-am zis sa
nu pleci de langa mine? jap, una peste cap. fa, tampito, de cate ori ti-am zis
sa fii atenta pe unde mergi? jap! cum cacat era proverbul ala cu aschia si cu
nu stiu ce trunchi?
vreo trei familii se inghesuiau la o masa pe o terasa.
domnii, culti, cum dracu’ altfel, au ajuns la trabuc in salon dupa ciorba de
fasole si puneau tara la cale: “ma, m-am uitat aseara, la diaconescu. are
dreptate ala ma. nu e nicio diferenta cu astia. pai nu ne mai vrea in europa,
asa e. pai m-am uitat si la ala cu freza ai, cum dracu il cheama, de la antene,
zi-i ma, de era cu teo mai demult. asa ma, badea, ma, sa sparg televizoru, sa
vezi cum vorbea el de basescu, ca trebuie sa plece dom’le sa plece. ma, daca
era n fata mea il rupeam”. bine ma, treci la seminte!
incotro dracu ne indreptam? iese el, baiat tanar, parea ca nu e chiar ultimul ghelban, cu fata la
terasa... cum ma-ta sa pui pe tine tricou verde cu italy pe piept, blugi taiati
si tenisi verzi cand fata s-a scremut si ea sa puna o rochita mai acatari pe
ea? chiar erau simpatici ca si cuplu. dar futu-ti gelu ala din par, pune dracu
mana si trage si tu de scaunele alea, ca
e pacat de rochia aia. ma chiar nu mai exista maniere? adica eu inteleg foamea,
greutatile, lipsurile, cum vrei sa le zici, dar imi e imposibil sa inteleg
oamenii care par sa nu gandeasca. mi-e greu sa cred ca nu ai auzit in viata ta
de maniere. si mai da-l dracu de tricou cu italy!
am vazut un om trist de parca dumnezeu inventase starea asta
dupa ce l-a vazut pe el. singur la o masa, cu o bere pusa in pahar, doar el
stia pe unde e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu