Oscar în 4 scene

Hai mă că nu m-am dilit să scriu despre mizeriile academiei. Atât zic, la ce filme sunt premiate în ultimii ani de academie ce o să citiţi mai departe o să vi se pară capodopera universală a mondialismului universalier atemporal deapururi pe veci, am zis:

Scena 1: Băsescu, îmbătrânit şi slăbit, refuză un ministru blond. N-are chef nici de sex. Nici măcar oral. Îi face un semn din mână, oarcum scârbit, ceea ce-l determină pe ministru să scoată un "hmmm" scurt şi să mişte capul brusc spre uşă fluturându-i coama galbenă.

"Cum să-l dau jos, cum să-l dau jos?", repetă obsesiv Zeus.

"Pe cine preamărite? Nu mai avem niciun duşman, inteligenţa ta i-a nimicit. Hahahahaha", râde ministrul precum Cruella. Azi purta o pereche de cizme marca Bleujamrghelsac, din blană de pui de dalmaţieni, ultima modă în Piaţa Rahova, evident acolo doar nişte copii din muşama.

Zeus îl ignoră pe ministru pune mâna pe un telefon roşu şi urlă aproape:

"Băăăăă, mi-am dat seama măăă!!! Mi-am dat seama. Îl contestaţi mă, îl contestaţi, îl revocaţi mă, cereţi suspendarea lui! N-are cum să mai fie ăsta al doilea om în stat. N-are cum. L-am bătut în alegeri cu toate flăcările lui, mă rog ale mele. Hăhăhăhăhă. Ai auzit mă?", tună Zeus. N-a mai aşteptat răspunsul, a trântit telefonul în furcă. Îşi duce mâinile împreunate la spate. Una dintre el îi tremură uşor. Unii i-ar fi desenat suviţa la loc, mult mai stufoasă, şi i-ar fi făcut şi o mustaţa scurtă. Dar e filmul meu.

Scena 2. Trădat de ştiinţele parapsihologice, de toţi tantriştii violeţi băutori de propriile licori, preşedintele PSD, ăăă fostul preşedinte PSD, Geoană, pare tot mai slăbit, şi mai slăbit, şi mai slăbit. E parcă un pic adus de spate, ca şi cum ar purta o povară în spate. Îşi spune în gând că nu ar fi trebuit să aibă atâta încredere în oameni. Tot el îşi răspunde: "Care oameni? Ăia nu sunt oameni! Nu sunt oameni! M-au fentat. Până şi pe dragostea mea au fentat-o. Şi ea avea atâta încredere... Puteam deveni preşedinte". Fostul viitor potenţial preşedinte a luat calea bisericii. Are un loc al lui, numai al lui, o biserică mică din cartierul Pantelimon, unde vine în fiecare zi şi se roagă: "Doamne, fă Doamne, să ajung preşedinte, fă tot să ajung preşedinte!". Când iese, de fiecare dată, ajunge la birou şi deschide calculatorul. Homepage-ul e, surprinzător, pagina web a ziarului "Tricolorul".

Scena 3. Pe patul de moarte, Zeus e înconjurat de apropiaţi în lacrimi. Boc îşi ascunde cu greu durerea. De fapt jelea de-a dreptul: "Aoleo, un'te duci tu Zeeeeeuuuuuussss? Un'te duci, tuuuuu". Sfâşietor. Sfâşietor. Şi ăleia mici, până şi ei, îi tremura o buză. Aia de sus. Siliconul o făcuse să nu o mai poată controla. A scăpat la un moment dat un "papaaaa". Ăsta, cu mâna tremurândă, îi şopteşte ministrului blond: "S-a rezolvat? Zi-mi! Asta ar fi ultima mea veste bună. S-a rezolvat?" În acelaşi timp, în sala de şedinţe a Senatului se votează. Cei din sală sunt cu mâinile pe sus, Geoană, la preziduu, are o figură crispată.

Scena 4 (ultima). S-au decretat 3 zile de doliu naţional. Mulţi ar fi vrut 3 luni, alţii 3 ani, alţii ar fi vrut să-l depună la Mausoleu, ca pe Lenin. S-au împotrivit anticomuniştii, care urlau că a luptat toată viaţa împotriva ciumei roşii, că nu merită o asemenea umilire să fie depus în cripta de beton alături de Gheorghe Maurer şi alţi asemenea. Ultima secvenţă ni-l arată pe fostul viitor posibil preşedinte Geoană, cu o mână tremurândă, la spate, zdrenţăros, plimbându-se pe trotuarul din faţa Palatului Cotroceni: "Puteam să fiu preşedinte, meritam să fiu preşedinte. Aş fi fost un preşedinte bun. Dragostea mea, Mihaela, merita. Merita". Curge genericul.

PS. Pentru cine nu a înţeles genialitatea mea: Dacă Băsescu vrea să-l dea jos pe Geoană de la preşedinţia Senatului tocmai pentru că Vadim are dreptate, şi dacă moare Zeus Prostănacul ar urma să fie înscăunat în locul lui?