In ultimele saptamani am tot auzit reprosuri de genul "ba da' nu mai scrii nimic pe blogul ala al tau...", "am crezut ca esti in greva blogistica" sau "gata nu mai scrii pe cronicaru' te bagi doar pe blogul de serviciu..." si altele asemenea, care, recunosc, m-au facut sa-mi umflu un pic pieptul. Uite dom'le, ma vrea lumea, ma cere poporu'. Ma rog, m-am trezit in cele din urma.
Dar haideti sa haidem si sa va zic despre ce vreau sa va spun, ca nu va tin mult. Am un om, un ziarist, pe care il apreciez f mult, Tudor Octavian. De fapt are dreptate, nu ziarist, scriitor la ziar, pe care am avut ocazia sa-l am un an si profesor. Nu va inchipuiti ca am invatat cine stie ce artisticarii tehnico-tactice in ceea ce priveste scrisul la cursurile lui. Mi-a placut insa ca ne-a aratat o cale destul de lesne de a scrie. Nu pot sa o descriu, dar pot spune ca intotdeauna am fost fascinat de ideile extrem de simple din textele lui. Ma rog, nu asta vroiam sa zic...
"Cum tin minte subiectele? Am un carnetel in care notez o propozitie cand imi place ce vad sau cand imi aduc aminte de ceva", ne-a zis Octavian odata. Ne-a aratat si ne-a citit cateva subiecte. Am ramas masca cand in saptamanile urmatoare le-am gasit in RL, unde scria atunci. De ceva vreme, am descoperit ca ideea lui cu carnetelul e foarte buna. Te ajuta, de fapt ma ajuta. Sa tin minte. Numai ca eu, un om foarte comod, desi am doua carnetele cumparate de sotia mea in geanta (unul cu niste superbi ursuleti roz si bleu, mersi ubi) scriu pe tot felul de hartiute. In momentul asta in buzunar am doua, scrise marunt, cu cel putin 6 subiecte pe ele.
Acum hai sa va spun si de ce nu am mai apucat eu sa scriu prea des pe cronicaru'. Pentru ca foarte multe dintre hartiutele mele le scriu seara, cand ori stau cu vecinu la un spritz si dezbatem probleme adanci (vecine vii diseara?) sau cand stau singur si gust un vinutz si ma uit la teve si ma napasesc tot felul de ganduri. Problema e ca atunci cand ma hotarasc eu sa pun pe desktopul meu, si mai tarziu pe al vostru, povestile respective, nu prea le mai gasesc rostul si sensul, oricat de mult mi-as freca creierul.
PS. Mi-a zis tata mai demult, destul de revoltat, ca Nichita Stanescu, de multe ori ametit, dicta poeziile, din memorie, direct linotipistului. Adica nu mai avea posibilitatea sa corecteze ceva.
PS1. Cateodata il inteleg. Pe Nichita. Dar io nu beau niciodata la calculator...
8 comentarii:
Iti mai aduci aminte asta? Desi imi placea tare Tudor Octavian si-l citeam cu sfintenie in Romania Libera (aveam la un moment dat o colectie a pastilelor lui), ei bine, nu-mi mai aduc aminte nimic din ce ne-a spus vreodata. Imi aduc aminte doar ca ne-a scos la un seminar in Club A...deh, e mai usor sa tii minte d-astea de carciuma.
Eu imi amintesc de una din intamplarile care il inspirasera pe Tudor Octavian, respectiv, aceea in care il dezgustase profund piciorul unuia scos pe geamului autoturismului, in miezul verii...si de acolo o intreaga teorie...
Cert e ca, si tu, poti scrie despre nimikuri...toate au un rost, nu mai ignora paginile alea cu notite...o faci doar din comoditate, asa ca....daca e nevoie cumparam o alta agenda.
luiza - eu cred ca am lipsit de la cursul ala. Stii ca eram un chiulangiu. Imi aduc aminte mult mai multe lucruri de la orele lui
ingrid - o stiu si io p'aia cu piciorul. e adevarat si io pot scrie despre nimicuri, toata lumea poate scrie despre nimicuri, dar putini in felul ala.
am citit doua carti de povestiri ale lui tudor octavian, "oameni normali" si "234 de povestiri". sau 243, nu mai stiu. nu mai tin minte nimic, decit ca la sfirsitul fiecarui volum erau citeva pagini cu "subiecte". enuntate intr-un rind-doua. desi, in timp ce citeam, ma gindeam deseori: "uite, ce comparatie misto!, ce final ca lumea, ce expresie interesanta!". si, fara nici o legatura cu carnetelul cu subiecte, care e o idee buna, cred ca asta e pretul scrierii la kilogram, fortat de deadline-uri. risti ca nimeni sa nu tina minte nimic. de aia imi pare rau pt. tudor octavian.
Pe cind un carnetel roz cu ratuste galbene? Ala e bun de folosit si la conferintele de presa. :)
T. Octavian seamana cu Seinfeld: scrie despre nimic asa cum Seinfeld era un serial despre nimic. Iar nimicurile astea sint foarte interesante pentru ca sint parte omniprezenta in viata noastra.
Pentru mine ramine un scriitor bun. Nu sint de acord cu afirmatia lui lumi cum ca nimeni nu tine minte nimic din ce a scris el.
lumi - recunosc, nu mi-a convenit expresia "scrieri la kilogram". Nu cred ca Octavian este presat de deadline. Incearca sa-l vezi asa cum vrea el sa fie - un scriitor la ziar. Eu il apreciez pt stilul destul de ciudat, nemaintalnit, de a scrie. eu am in cap o gramada de scrieri ale lui
ahile - o idee buna carnetelul ala.
cum adica scrie despre nimic? viata-i nimic?
cronicare si ahile, nu trebuie sa fiti de acord cu mine. eu asa cred si cred asa pentru ca am vazut niste chestii aici, in redactie, care m-au influentat, dinsul fiind colaborator al nostru. in plus, am in minte o multime de alti scriitori mai buni, inclusiv romani. dar, repet, e parerea mea.
o intrebare - cine-i mai bun creanga sau sadoveanu? eminescu sau bacovia? nu putem spune decat ce ne place mai mult. despre acelsi lucru vorbeam si eu.
Trimiteți un comentariu