gunoi

Mi-e greu sa va descriu starea de rau pe care o am. Mi-e chiar imposibil. Va pot spune doar ca nu am simtit in viata mea o nevoie mai mare de a voma decat in aceasta dimineata. Cand am iesit din casa si am simtit in aer un usor miros de gunoi. Pe cat inaintam spre metrou mirosul devenea mai acid, mai puternic. Aproape de gura de metrou am calcat din greseala in niste zoaie. Degeaba imi faceam curaj cand asteptam trenul spunandu-mi ca nu era posibil sa fie zeama de gunoi, n-avea cum, eram totusi la Tineretului, aproape de centru. Ma rog, cu o usoara stare de rau am ajuns la Universitate. Cand am iesit din pasaj, spre Teatrul National, socul a fost devastator. Mirosul pestilential parca venea de la mine, ma transformasem in gunoi, ca intreg orasul asta de cacat.
PS. Uniii dintre voi stiu ca nu sunt deloc o mironosita, ca nu m-am nascut la Paris, si nic mama nu mi-a dat sa sug doar din biberoane sterilizate in parfum Chanel.