Sau „Pentru cine nu se epilează femeile iarna?”
- Cum mai merg
afacerile cu salonul, mă?, întreb un prieten, proprietar de salon de
înfrumuseţare, tuns, coafat, tăiat unghii, pilit, smult păr şi alte asemenea.
- Bă, nu prea
bine, e iarnă, nu prea mai vin femeile la înfrumuseţat. Adică, vin, de
sărbători să-şi facă părul, să se coafeze, dar doamna Geta la cosmetică şomează.
Iar la unghii, doar manichiura mai mişcă, pedichiura e in cizme, vine halucinant
răspunsul tovarăşului.
Adică femeile
române nu se epilează iarna? Şi folosesc termenul general „române” pentru că
mi-e greu să cred că fix clientele fidele ale salonului patronat de amicul meu
au acest obicei. Da, din câte se pare, lucrurile stau fix aşa. Vara, fustele
scurte obligă la chinuri venite parcă din perioada inchiziţiei. Picioarele
trebuie să lucească, musca de se aşează să păţească fractură dublă de tibie şi
peroneu. Cum iarna nici muşte nu sunt...
Nu aş vrea totuşi
să intru mai „adânc” în problemă şi să mă refer şi la epilarea inghinală. E o
chestiune care ţine de fiecare cuplu în parte. Sau trio, na. Dar aş vrea să mă
aplec un pic către extremităţile membrelor inferioare ale sexului frumos, şi
anume labele. Credeţi-mă, labe este pluralul corect, celălalt e mai sus. Adică
femeile nu îşi mai fac pedichiura iarna pentru că au picioarele în ghete şi nu
în sandale? Îmi şi închipui prin martie cum unghiile încolăcite precum ale
budiştilor cu bărbi lungi de rasta cum sparg pielea botinelor şi ies la iveală
precum vestitorii primăverii. Sau poate folosesc acasă cleştii de tăiat viţa de
vie ale soţilor? Dar călcâiele? Mă îndoiesc că lucrurile ar sta precum în capra
cu trei iezi, mălăieş în călcăieş, ci mai degrabă parmezan (bucată întreagă) în
călcăieş. Hai că nu mai merg mai departe, că îmi atrag antipatii. Şi nici nu
mai fac referiri la continuarea zicerii caprei „smoc de flori pe subsuori”.
Aflu cu ajutorul
net-ului că obiceiul epilării provine din antichitate. Şi a ajuns şi la
generalul Gabriel Oprea, să-i fie de bine şi să trăiască cosmeticiana soţiei la
care cu siguranţă îşi smulge şomoioagele dintre ochi. Femeile romane se epilau
aplicând aceeaşi metodă - ceara
fierbinte. Dar grecoaicele... Eee, grecoaicele smulgeau fiecare fir de păr, mai
puţin de pe cap, cu un fel de pensetă. Vă daţi seama că o astfel de acţiune, în
funcţie şi de pilozitatea femeii, putea dura şi câteva zile? Timp în care perii
smulşi la început aveau timp să iasă din nou.
Dar să lăsăm
frumuseţile antice şi să ne întoarcem în contemporaneitate. De ce nu se duc
româncele iarna la epilat şi pedichiurit (o exista cuvântul ăsta?)? Pentru că
nu fac lucrurile astea pentru ele, ci pentru altcineva, ar fi primul răspuns
care îţi vine în minte. Dar pentru cine? Pentru partenerii lor? Dacă ar fi
pentru ei, atunci se înţelege că ar trebui să le facă pe plac. Şi câţi ciudaţi ar
fi în România să-şi dorească maimuţe în pat? Deci, până la urmă pentru cine nu
se epilează femeile iarna şi pentru ce ochi au acest obicei aducător de profit
amicului meu doar vara? Mi-e greu să accept că şi la acest capitol, femeile
românce, dintre cele mai frumoase din lume, cum spune şablonul, ţin cont doar
de ochii şi gura lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu