Ghid practic - Cum scrii un discurs pentru preşedinte. Cum scrii o poveste

(Acest text a fost scris împreună cu un copil de 8 ani, care la scurt timp după şi-a continuat activitatea şi a filmat un videoclip, şi cu preşedintele statului România)

Pentru că luni am ajuns târziu acasă iar marţi dimineaţa, când s-a trezit ea, eu plecam la serviciu, n-am avut timp de joacă. Seara, când am venit, aş fi scris ceva, dar îi promisesem că ne jucăm. Şi i-am zis, bine, hai că ne jucăm de-a Cum putem să scriem o poveste? Cum? Îmi spui tu ce trebuie să cuprindă o poveste, şi eu scriu. Bine, zice fata. Personaje, ai nevoie de personaje.

„Domnule Președinte al Senatului,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Doamnelor și domnilor musafiri,

M-aș fi adresat și Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja.

Sunteți un nou Parlament și mă bucur, chiar mă bucur mult, că ați avut răbdare să stați în sală să mă așteptați și vă mulțumesc pentru primirea foarte frumoasă! Noilor parlamentari și vechilor parlamentari, vă doresc deopotrivă succes și un mandat plin de realizări!”

Şi cum trebuie să fie personajele astea. Păi, unele bune şi atele rele. Ca să fie mai atrăgător.

„Aş fi vrut astăzi, în condiţii normale, la început de mandat, să vă vorbesc despre lucruri importante pentru România. Aş fi putut să vă vorbesc despre Centenar. În 2018 vom sărbători 100 de ani de când există statul român modern. Aş fi putut să vorbesc poate despre proiectul de ţară. Cu toţii - şi dumneavoastră, şi dumneavoastră, şi dumneavoastră - ne dorim în definitiv o Românie puternică şi prosperă. Cu toţii ne dorim ca României să îi meargă mai bine, dar vremurile nu sunt obişnuite şi suntem în plină criză. Sute de mii de români protestează în stradă, naţiunea e în alertă, e vie, e atentă şi e foarte nemulţumită. O importantă cercetare sociologică realizată în ultimele trei zile arată că aproape 80% dintre români consideră că ţara merge în direcţia greşită”.

Şi, ce se întâmplă? Păi, ca să fie interesantă povestea trebuie să fie… nu distracţie, stai că nu-mi vine cuvântul. Trebuie să fie şi ceva rău. Trebuie să fie aventură. Intrigă?, întreb. Ce să facă, să se lupte? Da, să se lupte cei buni şi cei răi.

„Doamnelor şi domnilor, cum s-a ajuns aici, la numai o lună după alegeri?

În 11 decembrie, PSD a repurtat o mare victorie. Dar după aceea, doamnelor şi domnilor, cu o ciudată strategie tip kamikaze a intrat în coliziune frontală cu o parte însemnată a societăţii româneşti. A promis în campanie ceva şi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!

Asta este situaţia, unii mulţumiţi, unii nemulţumiţi! Ce facem? Dragilor, ce facem? Care sunt soluţiile, care este marja de manevră pentru a ieşi din acest impas? Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui Ministru este cu certitudine prea puţin. Alegeri anticipate sunt în această fază prea mult.

Asta este marja de manevră. Cine trebuie să vină cu soluţia? Păi în mod natural cel care a creat problema, PSD!”

Şi, cine sunt mai importanţi, cei buni sau cei răi? Amândoi, mă loveşte răspunsul. Mda, nu prea e bine, gândesc. Dar cu cine ţin copii?, plusez. Cu cei buni. Şi de ce ţin copii cu cei buni? Nu ştiu, pentru că sunt buni? Mda, nu ajungem unde vreau eu. Dar, dintre cei buni, se face vreunul remarcat? Da, cel mai bun. Cum îi zice, ăsta… lider? Nu, erou, erou. Cum e ăsta, maistru Ioda. El a fost cel mai bun, pentru că l-a învins pe Darc Veidăr cel adevărat. Vrei să caut cum se scrie Darc Veidăr? Nu, răspund. Şi din poveştile româneşti, care e personajul bun? Făt cel Frumos, ăsta Făt Frumos. Da, în orice poveste e unul bun, care face chestii bune.

„Doamnelor şi domnilor,

Preşedinţii celor două Camere... Aţi obosit deja? Ghinion!

Preşedinţii celor două Camere - care, nu ştiu, au rămas? Au rămas! - încearcă să acrediteze în spaţiul public ideea că eu nu aş digera rezultatul votului şi că eu aş încerca să fac ceva ca să întorc acest rezultat şi afirmă în spaţiul public că aş dori răsturnarea guvernului legitim.

Nu! Fals! Aţi câştigat, acum guvernaţi şi legiferaţi, dar nu oricum! Nu oricum! România are nevoie de un guvern puternic, nu de un guvern care cu sfială execută ordinele de la partid. România are nevoie de un guvern care lucrează transparent, care guvernează predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furiş.

Legiferaţi pentru România, daţi legi bune pentru România, nu pentru un grup de politicieni cu probleme! Conduceţi, cei care aţi câştigat alegerile, dar conduceţi responsabil!”

Şi ce face ăla bun? Păi ori salvează pe cineva, face ceva bun.

“Asta îmi doresc eu pentru România şi asta, cred, îşi doresc românii. Asta este întrebarea, ce fel de naţiune vrem să fim. Şi pentru a afla realmente voinţa suverană a poporului român, voi convoca acest referendum. Aştept de la Parlament răspunsul la solicitarea mea. Imediat după primirea răspunsului, voi convoca referendumul.

Probabil aţi urmărit imaginile de la demonstraţiile care au avut loc în ultimele zile, multele demonstraţii care au avut loc în ultimele zile. Cea mai mare în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, dar şi în multe, multe alte localităţi din România, din străinătate, au fost demonstraţii ample, localităţi unde nu a fost nicio demonstraţie la Revoluţie. Incredibil!

Imaginea aceea splendidă din Piaţa Victoriei cu telefoanele iluminate, cred că o ştiţi cu toţii. Iată, când politicienii au încercat să ducă democraţia în coridoarele întunecate, românii au ieşit în stradă şi au readus lumina în procesul democratic.

Democraţia trebuie ţinută vie, democraţia trebuie apărată zi de zi, revigorată! Democraţia nu este niciodată de la sine înţeleasă şi pentru multă democraţie este nevoie de multă educaţie, şi îi felicit pe părinţii care şi-au dus copiii în Piaţa Victoriei pentru o lecţie autentică de democraţie!”

Cum, în ce fel salvează? Ţi-am zis, salvează pe cineva. Îi salvează pe oameni, pentru că ăia răi voiau să facă ceva. Se luptă cu ăia răi.

Şi, cine câştigă? Ăla bun sau ăla rău, depinde. Ai văzut tu poveste în care câştigă ăla rău?, întreb. Nu, scuze, ăla bun câştigă mereu.

Doamnelor şi domnilor,

Să păstrăm aşadar democraţia vie şi ţara curată, la propriu şi la figurat, pentru generaţiile care vin după noi, pentru viitorul României!

Vă mulţumesc!”

Şi povestea cum se termină? Câştigă ăla bun, nu ai auzit? Apoi îşi ia tableta şi se uită la filmuleţe, “cum să faci tot felul, biscuiţi să pui cana pe ei să nu murdăreşti, mai devreme era cum să faci o pernă, tot felul… Sau, uite, cum să faci sticăre”.

Şi ce ai scris, îmi citeşti? Păi am scris ce am vorbit noi şi ce s-a întâmplat în politică în ultimele zile. Adică Ioda cu Darc Veidăr?

Dar pentru că lupta dintre bine şi rău a continuat pe holurile Parlamentului, după discursul preşedintelui în Parlament şi cu siguranţă va mai continua, am întrebat: Auzi, dar, stai mă, cine decide care e bun şi care e rău? Păi ăla bun câştigă. Aaa